Naratorul este principala instanță a comunicării în textul epic, fiind definit de catre Roland Barthes drept "un visătordecuvinte".
Naratorul este un alter-ego al autorului, un "port-parole" al concepției despre lume și viata a acestuia, un mesager al weltanschauung-ului scriitoricesc.
Narator autorial- naratorul care se confunda cu autorul, dând impresia că el a creat povestea pe care o relateaza la persoana a 3-a.
Narator personaj- naratorul care este si personaj principal sau secundar si care narează la persoana 1.
Narator martor- naratorul care participă la întâmplările pe care le prezintă, dar nuleinfluențează.
Narator colportor- naratorul care spune o întâmplare auzitadelaaltcineva.
Narator creditabil- naratorul care spune tot ce stie.
Narator necreditabil- naratorul care nuspune tot ce știe.
Narator uniscient- naratorul care are informații dintr-o singurăsursă.
Narator omniscient- naratorul care stietotul despre diegeză si are o viziunedeansamblu asupra universului ficțional.
Narator omniprezent- naratorul prezent peste tot.
Narator extradiegetic- naratorul care prezintă întâmplările din exterior, relatând diegeza la persoana a 3-a.
Naratorul intradiegetic- prezintă întâmplările din interior, relatând la persoana 1saua2-a.
Naratorheterodiegetic- nareaza la persoana a 3-a si nuesteactor.
Narator homodiegetic- nareaza la persoana 1 si poate fi actor martor.
Narator autodiegetic- nareaza la persoana 1 si este actor implicat.