metabolism

• Metabolismul se referă la totalitatea reacțiilor biochimice de sinteză sau de degradare, cu consum sau producere de energie, care au loc în organismele vii.
• Reacțiile biochimice de metabolism au drept rezultat menținerea vieții și adaptarea organismelor la condițiile mediului înconjurător, cu care au un schimb permanent de substanțe și energie.
• Procesele metabolice pot fi de tip catabolic sau anabolic, potențându-se sau inhibându-se reciproc.
• Procesele de tip catabolic, catabolismul, au ca rezultat producerea de energie și sunt reprezentate de reacții chimice, în cadrul cărora are loc descompunerea substanțelor macromoleculare care provin din alimente (exogene) sau din structurile celulare (endogene), până la constituenți simpli.
• Dosajul de 1,8 mg de Piridoxină (B6) este recomandat pentru integritatea epiteliilor de acoperire, carne, produse din lapte, microflora intestinală, tulburări de vedere, leziuni cutanate.
• Dosajul de 1,5 mg de Cobalamină (B12) este antianemică, având un efect hematopoieză, fiind recomandată în tratamentul anemiei.
• Dosajul de 5 mg de Nicotinamidă (antipelagroasă) este recomandat în metabolismele intermediare (glucidic, protidic, lipidic) şi cel energetic, funcționarea sistemului nervos central, circulația periferică.
• Beri-beri este o boală care se manifestă prin tulburări senzorio-motorii de tip polinevritic, tulburări cardiace şi respiratorii.
• Dosajul de 1,5 mg de Riboflavină (B2) este recomandat pentru vedere, respirație tisulară, produse lactate, microflora intestinală, tulburări de vedere, leziuni cutanate.
• Parte din energia rezultată prin procesele catabolice la nivel celular se pierde sub formă de căldură (55%), restul se depozitează în compuși, care, datorită cantității mari de energie pe care o pot înmagazina, poartă denumirea de compuși macroergici, ca de exemplu, acidul adenozintrifosforic (ATP).
• Procesele de tip anabolic, anabolismul, constau din totalitatea reacțiilor biochimice care, prin utilizarea mo­leculelor absorbite la nivelul tubului digestiv sau rezultate din procesele catabolice și cu consum energetic, refac macromoleculele uzate din structurile celulare, asigurând creșterea și dezvoltarea organismului și realizarea funcțiilor sale.
• În general, procesele anabolice se află în echilibru dinamic cu cele catabolice, însă, în diferite perioade ale vieții, intensitatea cu care se desfășoară unul ori celălalt dintre procesele metabolice variază.
• La vârstele tinere, atunci când are loc diviziunea accelerată a celulelor și diferențierea lor, și în cursul perioadelor de conva­lescență, predomină anabolismul, în timp ce, în cursul eforturilor mari, ori către bătrânețe, predomină catabolismul.
• Alți centri nervoși implicați în reglarea aportului alimentar sunt cei din partea inferioară a trunchiului cerebral (controlează mișcările propriu-zise din timpul alimentației), amigdala, câteva arii corticale ale sistemului limbic strâns corelate cu hipotalamusul.
• Coeficientul respirator reprezintă raportul dintre CO2 eliberat și O2 consumat pentru oxidarea a 1 g de principiu alimentar.
• Măsurarea metabolismului energetic se poate face fie prin metode directe, în care se măsoară cantitatea de căldură degajată de organism (egală cu consumul energetic doar atunci când energia nu se consumă și sub formă de lucru mecanic) sau indirecte, prin măsurarea cantitații de oxigen consumată în cursul unei activități.
• O alimentație corespunzătoare nu este justificată de un aport alimentar excesiv și neselectiv care să dea doar senzația de plenitudine gastrică.
• Reglarea aportului alimentar se clasifică în reglare nutritivă – constă în menținerea în cantități normale a depozitelor nutritive din organism.
• În reglarea aportului alimentar contribuie foamea – dorința de a ingera alimente, apetitul – dorința resimțită față de consumul unui anumit tip de aliment, sațietatea – senzație de împlinire a ingestiei alimentare (este opusul foamei).
• O compoziție aproximativă a dietei ar include: 50% glucide; 250-800 g/zi; 35% lipide; 25-160 g/zi; 15% proteine; 0,5-0,7g/kg corp.
• Centrul nervos al foamei este în hipotalamusul lateral, centrul nervos al apetitului în hipotalamusul ventro-medial, centrul nervos al sațietății în hipotalamusul ventro-medial.
• Nutrimentele (principiile alimentare) principale sunt: glucidele, lipidele și proteinele.
• Conținutul energetic al alimentelor reprezintă energia eliberată prin oxidarea a 1 gram de principiu alimentar, până la stadiul de CO2 și H2O.
• O alimentație corespunzătoare constă într-un aport de alimente pliate pe nevoie organismului, care se diferențiază în funcție de vârstă, tipul de activități întreprinse, anotimp, condiții climaterice.
• Valorile coeficientului respirator sunt variate și specifice fiecărei substanțe, de exemplu, glucoza are un coeficientul respirator 1, iar aminoacidul alanină 0,83.
• Printr-o alimentație echilibrată se asigură suportul energetic organismului pentru supraviețuire (substanțele energetice), elemente necesare pentru crearea de structuri noi sau refacerea celor degradate (substanțe plastice), și aportul de biocatalizatori exogeni a căror sinteză nu poate fi realizată în organism (vitamine, substanțe minerale).
• Aproape toți aminoacizii au moleculele mult prea mari pentru a putea difuza prin porii membranei celu­lare.
• Metabolismul intermediar (MI) reprezintă totali­tatea reacțiilor chimice la care participă produșii absorbiți la nivelul tubului digestiv, reacții care rea­lizează înglobarea lor în edificiile macromoleculare ale organismului sau degradarea acestora până la forme excretabile.
• O serie de hormoni stimulează procesele de sinteză a proteinelor (hor­monul de creștere, testosteronul, hormonii estrogeni), în timp ce alții favorizează predominanța proceselor catabolice (tiroxina, cortizolul).
• Metabolismul energetic reprezinta schimburile energetice dintre organism și mediu, ținând seama de cantitatea totală de energie care ia naștere în cursul metabolismului intermediar și cantitatea de energie utilizată de organism.
• Degradarea proteinelor în vederea acoperirii consumului energetic se face în cazuri extreme, când depozitele de glicogen și lipide sunt epuizate.
• Arderea a 1 g de proteine furnizează 4,1 kcal.
• Concentrația normală a aminoacizilor în sânge este între 35 și 65 mg/100 mL de plasmă.
• Ei vor traversa prin membrana celulară, prin transport activ sau difuziune facilitată.
• Menținerea unui echilibru între procesele de anabolism și cele de catabolism se realizează în funcție de aportul alimentar și de cheltuiala energe­tică a organismului, sub controlul sistemului nervos și al glandelor cu secreție internă.
• Proteinele intră, de asemenea, și în alcătuirea macrostructurilor, a substanței fundamentale din structura tesutului osos (oseina), cartilaginos (condrina) etc.
• Proteinele joacă și rol de transportor al diferitelor substanțe prin sânge, lichide interstițiale, ori prin membranele celulare.
• Sistemul nervos poate interveni, de asemenea, în controlul echilibrului dintre procesele anabolice și cele catabolice.
• Glucidele, lipidele și proteinele pot fi utilizate de către celule pentru obținerea ATP, iar acesta poate fi folosit ca sursă energetică pentru alte funcții celulare.
• În afară de utilizarea în cursul procesului de sin­teză a proteinelor, aminoacizii sunt implicați și într-o serie de reacții metabolice.