Mișcarea este una dintre însușirile specifice organismelor vii și prezintă două componente pentru realizarea locomoției și mișcării corpului: sistemul osteoarticular cu rol pasiv și sistemul muscular cu rol activ
Osteogeneza este procesul de dezvoltare a oaselor, realizat prin transformarea țesutului cartilaginos sau conjunctivo-fibros al embrionului în scheletul osos al adultului
Oasele se clasifică în oase de membrană dezvoltate prin osificare desmală, care formează bolta cutiei craniene și parțial claviculele și mandibula, și oase de cartilaj dezvoltate prin osificare encondrală, care formează oasele membrelor, oaselor scurte și bazei craniului
Cartilajele de creștere se păstrează structura cartilaginoasă până în jurul vârstei de 20 de ani, favorizând creșterea în lungime a osului
Scheletul este totalitatea oaselor așezate în poziție anatomică și se clasifică după formă în oase lungi, late, scurte și sesamoide
Scheletul capului este alcătuit din neurocraniu care include 4 oase nepereche și 2 oase perechi, și viscerocraniu care include 2 oase nepereche și 6 oase perechi
Scheletul trunchiului este alcătuit din coloana vertebrală, stern, coaste și bazin, având roluri de susținere a corpului, protejare a măduvei spinării și susținere a mișcărilor trunchiului și capului
Coloana vertebrală este împărțită în 5 regiuni: cervicală, toracală, lombară, sacrală și coccigiană, și prezintă curburi în plan sagital numite lordoze și cifoze, și în plan frontal numite scolioze
Scheletul toracelui este format din stern, coloana vertebrală și coaste, cu sternul fiind un os lat format din manubriu, corp și apendicele xifoid
Scheletul membrelor superioare este alcătuit din scheletul centurii scapulare care include clavicula și scapula, legând membrul superior de torace
Scheletul membrului superior liber:
Scheletul brațului este format din osul humerus
Scheletul antebrațului este format din două oase lungi: radius și ulna
Scheletul mâinii este format din: 8 oase carpiene, 5 metacarpiene, 14 falange (în cazul degetului I (police), se află doar două falange)
Scheletul membrelor inferioare:
Centura pelvină leagă membrul inferior de scheletul trunchiului și este formată din oasele coxale
Prin sudarea a 3 oase (ilion, ischion, pubis) se obține osul coxal
Scheletul membrului inferior propriu-zis este format din scheletul coapsei, gambei, piciorului și rotula
Rolurile funcționale ale oaselor:
Acționează ca pârghii ale aparatului locomotor, asigurând susținerea corpului și locomoția
Oasele au rol de protecție pentru organele vitale precum cutia craniană pentru encefal, canalul rahidian pentru măduva spinării, cutia toracică pentru inimă și plămâni, bazinul osos pentru organele pelvine
Au capacitatea antitoxică de a reține și elimina substanțe toxice precum F, Hg, Pb
Sunt sediul principal al organelor hematopoietice, fiind implicate în procesul de hematopoieză
Contribuie la metabolismul calciului, fosforului și electroliților, fiind un rezervor principal de substanțe minerale
Compoziția chimică a oaselor:
Osul conține 20% apă și 80% reziduu uscat, din care matricea organică solidă este întărită de depozitele de săruri de calciu
Matricea organică a osului este formată în principal din fibre de colagen și substanță fundamentală
Sărurile minerale din os includ fosfatul de calciu și hidroxiapatita
Articulațiile:
Sunt organe de legătură între oase și reprezintă sediul mișcărilor
Se clasifică în sinartroze (articulații fixe) și diartroze (articulații mobile)
Sinartrozele se împart în sindesmoze, sincondroze și sinostoze, în funcție de tipul țesutului interpunător
Diartrozele se clasifică în amfiartroze și artrodii, acestea din urmă fiind articulații mobile cu elemente structurale specifice