Consecințe: diminuarea transmiterii nervoase la nivelul joncțiunii neuromusculare, contractură dureroasă (crampe musculare)
Distrofiile musculare (miopatii):
Grup de afecțiuni musculare ereditare, progresive, care afectează țesutul muscular striat scheletic
Diferențierea clinică se face prin distribuția selectivă a grupelor musculare afectate
Pot apărea la preșcolari, în perioada de pubertate, în jurul vârstei de 20 de ani și în cazuri mai rare, peste 30 de ani
Se utilizează mușchiul gastrocnemian al broaștei și se măsoară alungirea și scurtarea mușchiului sub diferite greutăți
Se utilizează preparat neuromuscular gastrocnemian-sciatic, baterie electrică și fire de sârmă de sonerie pentru a observa contracțiile musculare la aplicarea stimulului electric
Mișcarea este un proces fizic care implică o schimbare de poziție sau orientare a unei părți ale corpului.
Contracția musculară are trei etape: excitabilitate, contractilitate, relaxare.
Motorii sunt mișcări efectuate cu ajutorul mâinilor, picioarelor și capului.
Motorii voluntari - controlați conștient, pot fi activați prin intermediul sistemului nervos central (SNC) și sistemului nervos periferic (SNP).
Mișcările reflecse se desfășoară rapid, iar timpul necesar pentru transmiterea impulsurilor nervoase nu depășește 0,1 secunde.
Mișcările voluntare sunt mai lente decât cele reflecse, datorită timpului necesar pentru transmisia impulsurilor nervoase.
Reflexele au rol în menținerea echilibruului corporal, protejarea organismului de traumatisme, precum și în rezolvarea situațiilor de urgență.
Mișcările voluntare au durată variabilă, în funcție de intensitatea efortului.
Mușchii agoniști sunt cei care realizează mișcarea principală, iar cei antagoniști împlinesc realizarea acesteia.
Originea mușchiului se inseră pe osul fix iar inserția musculară pe osul mobil
Fiecare fibră este învelită de o teacă fină de țesut conjunctiv numită endomisium
Sub fascie se găsește epimisium de unde pornesc spre interior septuri numite perimisium