MORFOLOGIA VÂRFULUI RĂDĂCINII

• La o rădăcină tânără se disting patru regiuni succesive care se regăsesc şi în vârful radicelei
• Vârful vegetativ al rădăcinii e de regulă scurt, în rare cazuri depăşind 1 mm lungime, prezintă în vârf una sau mai multe celule iniţiale urmate de meristeme derivate din ele, fiind zona în care celulele se înmulţesc prin diviziune mitotică
• În apexul rădăcinii se află, la majoritatea pteridofitelor, o singură celulă iniţială de forma unei piramide cu trei feţe laterale
• La pinofite găsim două etaje de celule iniţiale: un etaj intern ce va forma pleromul şi unul extern ce va forma ţesutul rizodermei, scoarţei şi caliptrei
• La magnoliofite există trei etaje de celule iniţiale: din primul etaj la exterior se formează caliptra şi rizoderma, din al doilea etaj se formează scoarţa, iar din al treilea cilindrul central
• Vârful vegetativ al rădăcinii e acoperit de piloriză (caliptră), alcătuită dintr-un ţesut parţial suberificat de forma unui degetar care protejează regiunea meristematică sensibilă la asperităţile solului
• Pereţii celulari externi ale scufiei se pot gelifica uşurând astfel pătrunderea rădăcinii în sol, realizând o umectare a solului
• O caracteristică a celulelor pilorizei o 5 constituie prezenţa şi distribuţia grăuncioarelor de amidon pe pereţii transversali ai celulelor din vârf, care au rol în mişcări geotropice, funcţionând ca nişte statoliţi
• Scufia lipseşte la unele plante parazite (Cuscuta), precum şi la plante autotrofe (Aesculus)
• La multe plante acvatice (Lemna) piloriza e înlocuită de o formaţiune mai lungă, ca un deget de mănuşă, care nu se uzează şi se numeşte rizomitră, având o altă origine decât scufia
• Zona netedă urmează imediat după vârful pilorizic şi corespunde cu zona de creştere a rădăcinii
• Această zonă este foarte scurtă la rădăcinile normale, având cel mult 1 cm
• Celulele din zona netedă cresc prin întindere, contribuind la mărirea forţei cu care rădăcinile pătrund în sol
• Celulele din zona netedă nu se divid sau se divid foarte rar, ci se vacuolizează, cresc în suprafaţă şi volum
• Zona netedă corespunde în general meristemelor primare:

  • Protoderma ce prezintă celule izodiametrice şi va forma rizoderma
  • Meristemul fundamental cu celule izodiametrice care vor forma scoarţa primară şi măduva
  • Procambiul format din cordoane de celule prozenchimatice alungite ce vor forma fasciculele conducătoare liberiene şi lemnoase
• Zona piliferă (zona perilor radiculari) este situată deasupra zonei netede și are o lungime ce variază cu specia, de la câțiva mm la câțiva cm
• Cele trei foițe histogene vor da naștere rizodermei, scoarței și cilindrului central al rădăcinii, cu celule speciale încât la acest nivel, rădăcina are o structură definitivă primară
• Prin zona piliferă are loc fixarea plantulei și absorbția apei cu sărurile minerale din sol
• Zona piliferă este acoperită de perișori absorbanți subțiri și lungi ce înconjoară rădăcina ca un manșon pufos
• Perișorii absorbanți se diferențiază în rizoderma rădăcinii, au pereți subțiri, foarte permeabili și o vacuolă centrală mare cu ajutorul căreia, prin endosmoză, este absorbită apa cu sărurile minerale dizolvate
• Perișorii absorbanți au formă cilindrică, o lungime ce variază între câțiva mm la 1-2 cm și un diametru între 5-17 microni, cu o durată de viață între 10-30 zile
• Numărul perilor absorbanți /mm2 este foarte mare, între 200-400
• Caracteristici ale rădăcinilor absorbante:

  • În general, rădăcinile absorbante trăiesc între 10-30 zile, după care mor datorită metabolismului intens şi a umidităţii solului
  • Uneori viaţa lor e mai lungă: la Triticum 10 săptămâni, la Gleditchia triacanthos 1 an
  • Numărul perilor absorbanţi /mm2 este între 200-400, cu excepții cum ar fi la Zea mays, unde s-au numărat 425 perişori /mm2
• Caracteristici ale perilor absorbanti:

  • Perii sunt înveliţi de o pătură gelificată datorită conţinutului ridicat în substanţe pectice, asigurând lipirea perilor de particulele de sol
  • Perii lipsesc de la plantele acvatice (Lemna sp.), dar chiar şi la unele plante terestre când ele sunt cultivate în apă (Allium sp)
  • La pinofite şi magnoliofite ce prezintă micorize (Picea sp.), perii lipsesc, iar hifele ciupercii învelesc vârful rădăcinii cu care trăiesc în simbioză
• La Orhidaceae sau Araceae epifite, perişorii absorbanţi sunt înlocuiţi de velamen radicum format din celulele moarte ce absorb apa atmosferei sub formă de vapori prin perforaţiile pereţilor celulari
• d) Zona aspră e lipsită de peri vii, se mai numeşte zona perilor uscaţi şi distruşi. Perii bătrâni au căzut rămânând cicatricile lor. In această zonă, structura rădăcinii e definitivă ca şi în zona piliferă, numai că rizoderma s-a exfoliat datorită suberificării celulelor din scoarţa externă, ceea ce formează exoderma sau cutisul
• Caracteristici ale Eichornia crassipes (zambila de apă):

  • Rădăcina principală este redusă şi lipsită de peri
  • Vârful rădăcinii prezintă o formaţiune de culoare neagră
  • La această plantă, piloriza este înlocuită cu o formaţiune mai lungă numită rizomitră, similară cu un deget de mănuşă, care nu se uzează și nu se reînnoiește
• Lemna gibba (lintiţă):

  • Plantă acvatică de dimensiuni foarte mici
  • Are o tulpină plutitoare, nefixată, taloidică, lipsită de frunze și mult redusă
  • Rădăcina, lipsită de perişori absorbanţi, este prevăzută cu rizomitră
• Formaţiuni similare cu rizomitra se mai pot observa la Hydrocharis morsus-ranae (iarba broaştei), Stratiotes aloides (foarfeca bălţii) etc