sistem tegumentar

• Organe ale sistemului tegumentar

  • epiderm
  • derm
  • foliculul pilos (fir de păr + glande sebacee)
  • glanda sudoripară
  • unghia
  • receptorii senzoriali
  • fascia superficială (hipoderm)
• Din sistemul tegumentar, în mod special pielea, intervine în funcții asociate cu menținerea homeostaziei și supraviețuirea organismului
• O funcție cu importanță majoră a pielii este protecția
• Pielea

  • Cel mai important organ al sistemului tegumentar
  • Cel mai mare organ al corpului
  • Greutatea ei reprezintă circa 15% din greutatea totală a corpului
  • Constituie o barieră protectivă și autoregenerantă între organism și mediu
• Sistemul tegumentar și implicit pielea

  • Funcții de protecție împotriva pierderii sau absorbției de lichide, împotriva pătrunderii microorganismelor, a unor factori cu caracter iritant mecanic și fizic
• Funcția de protecție a pielii

  Susținută prin acțiunea a trei bariere de la nivelul pielii: 1. suprafața pielii - constituie o barieră fizică în calea infecțiilor; 2. epidermul, prin stratul său extern de cheratină (proteină) formează un strat impermeabil în calea substanțelor cu caracter hidrosolubil; 3. epidermul prin membrana sa bazală constituie o barieră mecanică a structurilor ce se află imediat sub
• Sistemul tegumentar și implicit pielea prezintă funcții de protecție împotriva pierderii sau absorbției de lichide, împotriva pătrunderii microorganismelor, a unor factori cu caracter iritant mecanic și fizic
• Funcțiile pielii

  • Protecție a țesuturilor subiacente
  • Reglarea temperaturii corpului
  • Recepția stimulilor din mediul înconjurător
  • Sinteza vitaminei D
• Suprafața pielii

  Constituie o barieră fizică în calea infecțiilor
• Epidermul


  Prin stratul său extern de cheratină (proteină) formează un strat impermeabil în calea substanțelor cu caracter hidrosolubil
• Membrana bazală a epidermului

  Constituie o barieră mecanică a structurilor ce se află imediat sub el
• O formă particulară de protecție este atribuită melaninei secretată de melanocite. Aceasta intervine în protecția pielii împotriva razelor de soare ultraviolete. Cantitatea mare de melanină întunecă pielea, iar lipsa producerii de melanină duce la albinism
• Reglarea temperaturii

  Înlăturarea căldurii prin evaporare, radiație, convecție și conducție. Transpirația ajută la pierderea căldurii. Pielea poate conserva temperatura prin diminuarea transpirației și vasoconstricția la nivel sangvin. Glandele din piele contribuie la reglarea temperaturii prin excreția de apă, lipide, ioni sub formă de transpirație
• Sinteza de vitamina D


  Din precursori acumulați la nivelul pielii în prezența razelor de soare ultraviolete. Obținerea moleculelor precursoare se poate face din lapte sau alte alimente. La nivelul rinichilor are loc procesul de definitivare a sintezei de vitamina D
• Absorbția

  În cazul unor vitamine liposolubile (A, E, K) aplicate pe piele. La nivelul glandelor pielii sunt eliberați hormoni steroizi care sunt reabsorbiți de către țesuturile tegumentare
• Comunicare

  Stimulii externi acționează asupra receptorilor specializați de la nivelul tegumentului care transmit informația către SNC
• Evaporare - transformarea unui lichid în vapori
• Radiație - transferul de căldură de la nivelul suprafeței corpului spre alte obiecte atunci când acestea au o temperatură mai mică decât cea a tegumentului
• Sintetizarea vitaminei D

  Are loc în mediul înconjurător
• Evaporare


  Transformarea unui lichid în vapori
• Radiație


  Transferul de căldură de la nivelul suprafeței corpului spre alte obiecte atunci când acestea au o temperatură mai mică decât cea a tegumentului
• Conducție


  Transmiterea căldurii între două medii în contact, aflate la o anumită diferență de temperatură, prin ciocniri între particulele învecinate
• Convecție

  Moleculele de aer ating corpul și primesc căldură prin conducție, apoi sunt îndepărtate și înlocuite de altele care primesc căldură de la suprafața corpului
• Convecția apare atunci când

  Moleculele de aer ating corpul și primesc căldură prin conducție
• Curenții de aer accentuează procesul de convecție

  Aduc constant alte molecule de aer sau apă în contact cu corpul
• Structura pielii

  • Epiderm - stratul extern, subțire
  • Derm - stratul interior, mai gros, alcătuit din celule ale țesutului conjunctiv
• Joncțiunea derm-epiderm are un aspect ondulat
• Sub derm se găsește un țesut subcutanat, bogat în grăsime și țesut areolar - fascia superficială (hipoderm), care nu este inclus în straturile pielii, ci aparține de țesuturile subiacente
• Epidermul este un epiteliu stratificat pavimentos, cu celule strâns unite între ele, lipsit de vascularizație, dar care prezintă câteva terminații nervoase
• Funcția principală a epidermului este de a proteja țesuturile care se află sub el
• Epidermul este împărțit în 4 straturi acolo unde pielea este mai subțire, și în mai multe straturi acolo unde pielea este mai groasă, cum ar fi palmele și tălpile
• Straturile epidermului

  1. Strat bazal (strat germinativ)

  2. Strat spinos

  3. Strat granulos

  4. Strat lucid

  5. Strat cornos
• Epidermul are câteva terminații nervoase și funcția principală este de a proteja țesuturile subiacente
• Epidermul este împărțit în 4 straturi în cea mai mare parte a corpului și în 5 straturi în palme și tălpi
• Stratul bazal al epidermului este cel mai profund și este alcătuit din celule cubice sau cilindrice distribuite într-un singur strat
• Celulele din stratul bazal se divid intens pentru regenerarea epidermului
• Celulele din stratul bazal pot fi melanocite (sintetizează melanina), cheratinocite (produc cheratină), celule Merkel (sensibile la atingere) și celule dendritice epidermice
• Celulele din stratul bazal primesc nutrienți de la vasele sanguine din derm
• Stimulii precum căldura, frigul, presiunea trebuie să străbată epidermul pentru a ajunge la receptorii senzitivi din derm
• Receptorii pentru atingere și durere se extind și în epiderm și sunt stimulați mai ușor comparativ cu ceilalți receptori