oase si cartilaje

• Funcții ale oaselor

  • Suport - oferă suport organismului și totodată ancorează mușchii
  • Stochează minerale - la nivelul lor se depozitează calciu și fosfați; în mod indirect intervin în menținerea echilibrului hidric al organismului și a activităților metabolice; în condiții normale sunt depozitate în os (când se găsesc cantități suficiente în organism), la nevoie sunt eliberate
  • Hematopoieză - constituie locul de formare al diferitelor tipuri de celule sanguine (hematii, plachete, leucocite); se desfășoară în măduva osoasă roșie din oasele spongioase; măduva are o localizare centrală în numeroase oase (vertebre, stern) și la capetele humerusului și femurului
  • Mișcare - împreună cu mușchii scheletici, intervin în menținerea sau schimbarea poziției corpului
  • Protecție - oferă protecție plămânilor, encefalului și altor organe
• Hematopoieză


  Constituie locul de formare al diferitelor tipuri de celule sanguine (hematii, plachete, leucocite); se desfășoară în măduva osoasă roșie din oasele spongioase; măduva are o localizare centrală în numeroase oase (vertebre, stern) și la capetele humerusului și femurului
• Osul


  Țesutul conjunctiv cu duritatea cea mai mare din organism; intră în alcătuirea sa numeroase tipuri de celule, fibre de colagen și o substanță fundamentală densă, mineralizată (care îi conferă duritate); necesită să fie dur, rigid, dar totodată suficient de flexibil să permită îndoirea într-o oarecare măsură
• Clasificarea oaselor

  Criteriile de clasificare ale oaselor sunt: forma și localizarea
• Clasificare a oaselor în funcție de formă

  • Oase plate - alcătuite din două plăci subțiri de os compact între care se găsește o porțiune centrală formată din os spongios
  • Oase lungi - un ax (diafiză) și două capete
• Oase plate

  • Oasele craniului, omoplații (scapulele), coastele, sternul, oasele pelvisului
• Oase lungi


  • Exemplu
• Rol


  De protecție a țesuturilor delicate ale encefalului și ale organelor toracice; conferă suprafață întinsă tendonului să se insere și astfel să se atașeze mușchiul
• Exemple de oase

  • Oasele craniului
  • Omoplații (scapulele)
  • Coastele
  • Sternumul
  • Oasele pelvisului
• Oase lungi

  Alcătuire: un ax - diafiză și două capete - epifize. Rol: servesc drept pârghie. Exemple: oasele din alcătuirea membrelor superioare, inferioare și a degetelor
• Oase scurte

  Alcătuire: formă aproximativ cuboidală și apar în spații închise. Rol: suportă greutăți. Exemple: oasele din alcătuirea încheieturii mâinii (oase carpiene), ale gleznei (oasele tarsului)
• Oase neregulate

  Au forme variate, complexe. Rol: loc de atașare pentru mușchi, rol în articulație. Exemple: vertebrele (oasele coloanei vertebrale)
• Tipuri de oase

  • Oasele wormiene (de la nivelul suturilor craniene)
  • Oasele sesamoide (dispuse la nivelul articulațiilor - de exemplu, patelele/rotulele)
• În funcție de localizare, oasele se împart în: oasele scheletului axial: totalitatea oaselor ce formează axul central al organismului. De exemplu oasele capului, coloana vertebrală, cușca toracică. Oasele scheletului membrelor (periferic): oasele membrelor superioare și inferioare, oasele care fac legătura membrelor cu scheletul axial. Scheletul membrelor se compune și din oasele mâinilor și picioarelor și oasele centurilor pectorală și pelviană
• Țesutul osos


  Celulele formatoare de os se numesc osteoblaste și intervin în sinteza de compuși chimici care conferă osului duritate și flexibilitate. Compusul principal din os este fosfatul de calciu (sare minerală) care se combină în cantități mici cu hidroxid de calciu și carbonat de calciu. Totodată, fosfatul de calciu constituie componentul principal din hidroxiapatită. Cristale din aceasta intră în alcătuirea osului căruia îi oferă duritate și sunt înglobate într-o matrice formată din fibre de colagen. Acestea sunt responsabile pentru flexibilitatea osului
• Structura oaselor lungi


  Exemplele cele mai
• Componente ale osului

  • Calciu
  • Fosfatul de calciu
  • Hidroxiapatită
  • Fibre de colagen
• Hidroxiapatită


  Cristale din aceasta intră în alcătuirea osului căruia îi oferă duritate
• Fibre de colagen


  Sunt responsabile pentru flexibilitatea osului
• Oase lungi

  • Femur, humerus
• Structura oaselor lungi

  Diafiză - porțiune dreaptă, lungă; Epifiză - capetele osului
• Placa epifizară este o zonă activă de cartilaj care apare la joncțiunea dintre diafiză și epifiză (denumită metafiză), în perioada în care osul este în creștere
• Creșterea osului

  Prin depunerea de cartilaj la nivelul plăcii epifizare, capetele osului se îndepărtează și astfel osul crește în lungime. Apoi, cartilajul este înlocuit cu țesut osos
• Cartilaj articular


  Strat subțire de cartilaj hialin la extremitatea epifizelor, care intervine în deplasarea fără frecare a oaselor adiacente
• Periost


  Țesut conjunctiv care acoperă zonele lipsite de cartilaj articular ale osului lung
• Os compact

  Partea externă a epifizelor
• Os spongios

  Partea internă a epifizelor, cu o densitate mai scăzută decât osul compact
• Componente ale osului spongios

  • Trabecule (travee), Spații cu măduvă roșie
• Cavitate medulară


  Cavitate centrală a osului, întâlnită la nivelul diafizei și în care se găsește măduvă galbenă
• Endost


  Membrană subțire care căptușește cavitatea medulară a osului
• Structura histologică a osului compact

  În alcătuirea osului compact se observă o serie de inele concentrice, intricate de țesut osos, organizate în osteoane
• Structura osului compact

  1. Observarea unor inele concentrice, intricate de țesut osos

  2. Organizare în sisteme denumite osteoane, fiecare cu un canal central cu nervi și capilare sanguine

  3. Inelele alcătuind un osteon sunt traversate de canale perforante care fac legătura între canalele centrale și celulele osoase

  4. Lamelele osoase sau inelele osteonului sunt distribuite în jurul canalului central și prezintă lacune la nivelul cărora se află osteocite

  5. Lacunele cu osteocite sunt unite între ele și cu canalul central prin canalicule

  6. Spații între osteoane prezintă lamele interstițiale echivalente osteoanelor incomplete
• Osteocite

  Osteoblaste ajunse la maturitate, responsabile de întreținerea țesutului osos
• Canalicule

  Extensii cu dimensiuni electronomicroscopice care leagă lacunele cu osteocitele și canalul central
• Periostul


  Învelește osul și este țesutul conjunctiv din care se formează osteocitele
• Formarea osului

  1. În cursul dezvoltării embrionare, săptămâna a șasea este marcată de apariția tijelor rectilinii de cartilaj hialin care prezintă forma oaselor lungi

  2. Dezvoltarea oaselor plate se face sub formă de membrane cu conținut în țesut conjunctiv fibros și insule de cartilaj hialin ce inițiază procesul de formare a osului
• Osificarea

  Procesul de formare a osului, împărțit în osificare intramembranoasă pentru oasele plate ale craniului
• Osificare intramembranoasă

  Migrarea osteoblastelor în membrane unde formează centre de osificare la nivelul cărora secreta matricea osoasă compusă din colagen, fosfat de calciu, carbonat de calciu
• Osificare intramembranoasă

  Migrarea osteoblastelor în membrane pentru a forma centre de osificare, secreția matricei osoase (colagen, fosfat de calciu, carbonat de calciu), înconjurarea rapidă a centrelor de osificare de os, formarea de trabecule ale osului spongios, formarea măduvei osoase roșii între trabecule, depunerea de os compact la nivelul periostului
• Osificare endocondrală


  Formarea vaselor de sânge în interiorul tijelor cartilaginoase, dezvoltarea osteoblastelor în membrana care înconjoară tijele cartilaginoase, depunerea de os compact în jurul tijei, continuarea procesului de osificare către suprafață, formarea unei cavități medulare în interiorul osului, îngroșarea și alungirea osului compact în jurul cavitații medulare, creșterea osului în lungime