organele de simt

• Simțurile organismului

  • Văz
  • Auz
  • Gust
  • Tact
  • Echilibru
• Totalitatea simțurilor au receptori specializați care permit un răspuns al organelor de simț la variați stimuli
• Clasificare a receptorilor în funcție de natura stimulului aplicat

  • Chemoreceptori - stimul de natură chimică
  • Fotoreceptori - stimul luminos
  • Mecanoreceptori - stimul de natură mecanică
• Clasificare a receptorilor în funcție de localizare

  • Exteroceptori - dispuși pe suprafața corpului
  • Proprioceptori - în interiorul mușchilor scheletici, articulațiilor, oaselor
• Simțurile prezintă asocieri strânse cu sistemul nervos, de care depind privind interpretarea conștientă a schimbărilor de mediu pe care le percep
• Ochiul

  Organul vederii
• La nivelul ochiului ajunge lumina din mediul înconjurător și determină formarea unei imagini la nivelul receptorilor celulelor nervoase ale retinei. Imaginea este transformată în impulsuri nervoase interpretate de encefal, în principal la nivelul lobilor occipitali ai emisferelor cerebrale
• Receptorii specifici de la nivelul ochiului

  • Celulele cu conuri și cu bastonașe
• Receptorii de la nivelul ochiului


  Sunt fotoreceptori, iar în funcție de localizare sunt exteroceptori
• Ochiul este o structură sferică, mobilă parțial, plină cu lichid și inervată de capătul anterior al nervului optic
• Imaginile generate de receptorii din retină sunt transmise mai departe în lungul nervului optic, ale cărui fibre mediale, la nivelul chiasmei optice se încrucișează
• Ie de localizare sunt exteroceptori
• Ochiul


  Reprezintă o structură sferică, care prezintă mobilitate parțială, plină cu lichid și inervată de capătul anterior al nervului optic (nerv cranian orientat spre emisferele cerebrale)
• Transmiterea imaginilor generate de receptorii din retină


  Se face în lungul nervului optic, ale cărui fibre mediale, la nivelul chiasmei optice se încrucișează. Ulterior, aceste fibre traversează tractul optic și ajung în lobii occipitali, la cortexul vizual, unde are loc interpretarea imaginilor
• La nivelul fiecărui lob occipital ajung imagini de la ambii ochi


  Asigură vederea în spațiu
• Glob ocular


  Sinonim anatomic pentru ochi, cu o lungime care depășește cu puțin lățimea, având o porțiune anterioară care apare ca o proeminență în afara sferei
• Pe imaginea de mai jos se remarcă sinusul venos scleral care se află la limita dintre cornee și sclerotică
• Peretele globului ocular prezintă 3 straturi (învelișuri)

  • Extern: rezistent, fibros; cuprinde corneea, sclerotica (sclera); Mijlociu: bogat vascularizat; cuprinde coroida, irisul, corpii ciliari; Intern: cuprinde retina, la nivelul căreia se află receptorii pentru vedere
• Corneea

  Are rolul de a refracta lumina, prezentând importanță în focalizarea luminii pe retină
• Sclera


  Protejează și menține forma ochiului; la nivelul ei se atașează mușchii extrinseci ai ochiului. Porțiunea vizibilă a sclerei se numește „albul ochiului”
• Choroidea

  Absoarbe lumina; conține vasele de sânge ale structurilor oculare
• Irisul


  Format din două straturi de mușchi neted: mușchi constrictor (îngustează pupila) și mușchi dilatator (crește diametrul pupilei). La nivelul său se află un orificiu denumit pupilă care prin modificări ei, permite irisului să controleze cantitatea de lumină care o traversează. Irisul deține pigmenți care dau culoarea ochilor
• Corpul ciliar


  Modifică forma cristalinului (în procesul de acomodare) și secretă umoarea apoasă
• Retina

  Stratul cel mai intern al globului ocular, se extinde anterior până în zona posterioară a corpului ciliar și absoarbe lumina, o detectează și formează imaginile care vor fi transmise apoi encefalului
• Ochiul prezintă două compartimente pline cu lichide: compartimentul anterior: o regiune din acesta delimitată de iris și cornee, se numește camera anterioară
• Funcționarea ochiului

  Se extinde anterior până în zona posterioară a corpului ciliar și absoarbe lumina, o detectează și formează imaginile care vor fi transmise apoi encefalului
• Compartimente ale ochiului

  • Compartimentul anterior: camera anterioară, camera posterioară
  • Compartimentul posterior: umoarea apoasă, umoarea vitroasă
• Umoarea apoasă


  Menține forma ochiului; menține presiunea intraoculară
• Umoarea vitroasă


  Substanță de consistență gelatinoasă, care refractă lumina, conferă forma ochiului, menține presiunea intraoculară, menține retina atașată de coroidă
• Cristalinul


  Disc transparent, biconvex, alcătuit din material proteic fibros dispus în straturi concentrice; refractă lumina și prezintă importanță în acomodare
• Retina

  Strat extern pigmentat, conține melanină, aderă de coroidă și absoarbe razele de lumină; strat intern sau retina propriu-zisă, strat format din țesut nervos
• Structuri accesorii ale ochiului

  • Sprâncenele, genele, pleoapele, conjunctiva
• Neuronii multipolari

  Alcătuiesc nervul optic
• Structurile accesorii ale ochiului

  • Sprâncenele - protejează împotriva pătrunderii corpilor străini în pupilă
  • Genele - protejează împotriva pătrunderii corpilor străini în pupilă
  • Pleoapele - protejează partea anterioară a ochiului
  • Conjunctiva - membrană mucoasă care căptușește partea internă a pleoapelor și se răsfrânge și acoperă parțial globul ocular
  • Aparatul lacrimal - cuprinde glandele lacrimale, producătoare de lacrimi care scaldă ochiul și îl mențin umed
• Fiziologia vederii
• Celulele cu bastonașe

  1. Detectează lumina slabă

  2. Permit vederea în caz de lumină scăzută

  3. În lumină crepusculară, ele realizează vederea și perceperea contururilor obiectelor

  4. În număr mare, se găsesc la periferia retinei; astfel, retina periferică facilitează în principal detectarea mișcării și vederea crepusculară
• Celulele cu conuri

  1. Sunt răspunzătoare de vederea diurnă, perceperea culorilor și a detaliilor

  2. Prin expunere la suficientă lumină, celulele cu conuri au acuratețe maximă și permit vederea de aproape și observarea detaliilor

  3. Funcționează în lumină puternică

  4. Sunt concentrate în foveea centrală - depresiune ușoară aproape de centrul retinei; prin îndepărtarea de această zonă, scade numărul celulelor cu conuri și crește al celor cu bastonașe
• Foveea centrală este o regiune a maculei lutea care conține exclusiv celule cu conuri
• Ambele tipuri de celule (cu conuri și bastonașe) sunt implicate în detectarea mișcării din mediul înconjurător și folosesc un pigment vizual - rodopsină
• Rodopsina conține un pigment care are o parte proteică - opsina - care diferă în celulele cu bastonașe și între diferite tipuri de celule cu conuri, în acest fel fiind posibilă diferențierea culorilor și a intensității luminoase