În societatea medievală a predominat lumea rurală. Marea majoritate a populației trăia la țară și se îndeletnicea cu muncile câmpului și creșterea animalelor
Principala ocupație în Evul Mediu o constituia agricultura
Evoluția agriculturii în Evul Mediu nu poate fi disociată de evoluția climei, care a suferit variații importante în decursul secolelor
Recoltele depind de starea timpului, de schimbările de temperatură, de umiditate etc. O recoltă slabă ducea la foamete, la nevoi și lipsuri, la creșterea mortalității
Epoca romană, de pe la anul 300 î.Hr. și până spre anul 400 d.Hr., s-a caracterizat printr-o climă relativ rece. A urmat o climă mai caldă și mai uscată, aproximativ în anii 750-1215. Acest climat optim a favorizat expansiunea agricolă, dezvoltarea culturilor cerealiere și creșterea demografică în Europa. Urmează apoi o lungă perioadă de climă rece (denumită „mica epocă glaciară") care se întinde între secolele XIV și XIX
Tehnici agricole în Evul Mediu timpuriu
Principalele unelte pentru lucrarea pământului erau plugul cu brăzdar de lemn (fără roți), tras de boi, și sapa de lemn, care avea doar partea tăioasă confecționată din fier
Datorită faptului că grapa nu era cunoscută, arăturile se făceau la suprafață, iar brazdele de pământ erau sfărimate cu mâna sau cu bucăți de lemn
Asolament bienal
Alternația a două recolte: câmpul era, un an din doi, lăsat să se odihnească, fără să fie însămânțat (adică devenea pârloagă), în scopul refacerii fertilității acestuia
Datorită caracterului rudimentar al uneltelor și al sistemelor de cultură, productivitatea agricolă era foarte scăzută. Recoltele obținute astfel erau foarte slabe, de regulă, randamentul era de două boabe la unul semănat
Progrese în tehnicile agricole (secolele IX-XI)
Adoptarea asolamentului trienal
Folosirea plugului cu roți și brăzdar de fier, tras de cai
Folosirea grapei pentru nivelare și amestecare mai bună a semințelor cu pământul
Ca o consecință a acestor inovații, în vestul Europei asistăm la o creștere a producției agricole, la extinderea suprafețelor cultivate, la creșterea numărului populației și la avântul colonizării rurale
Colonizare (secolele XI-XIII)
1. Defrișare a pădurilor
2. Destelenire a unor terenuri
3. Asanare a pământurilor mlăștinoase
4. Îndiguire a terenurilor expuse inundațiilor
5. Întemeierea unor noi gospodării sau a unor noi așezări
Începând din secolul al XIII-lea, procesul de colonizare a început să intre în declin. Creșterea populației atinsese un nivel care nu mai putea face față nevoilor de hrană, depășind producția agricolă
În primele secole ale Evului Mediu, creșterea animalelor nu era prea răspândită, deoarece recoltele slabe nu permiteau hrănirea unui șeptel numeros
Începând din secolul al XIV-lea însă, necesitățile aprovizionării populației, îndeosebi a celei urbane, cu produse alimentare precum carnea, laptele, brânzeturile etc., au dus la sporirea efectivelor de animale: vite, porci, oi
Dezvoltarea unor meșteșuguri precum tăbăcăritul și postăvăritul au dus la o cerere sporită de piei de animale sau de lână
În agricultură, meșteșuguri, transporturi, izvorul principal de energie era reprezentat de munca manuală, de forța mușchilor omului, amplificată de numeroasele unelte pe care acesta le-a pus în serviciul său
Progrese tehnologice importante încep să se producă în secolul al XI-lea, când oamenii Evului Mediu folosesc pe scară largă surse noi de energie, care le înlocuiesc pe cele existente. Este vorba despre utilizarea forței apelor curgătoare și a vântului
Moara de apă pune în mișcare ciocanele care servesc la baterea postavului și a cânepei, tăbăcirii pieilor, forjării fierului, fabricării hârtiei
Moara de vânt, importată din Orient (era cunoscută în China din secolul al VII-lea), apare în Europa la sfârșitul secolului al XII-lea, răspândindu-se în nordul Europei, în Anglia, în țările mediteraneene
Principalele meșteșuguri în Evul Mediu
Prelucrarea metalelor
Prelucrarea pietrei
Prelucrarea textilelor
Omul folosea în muncă şi forţa de tracțiune a animalelor (boul, calul, camila etc.)
Progrese tehnologice importante încep să se producă, când oamenii Evului Mediu folosesc pe scară largă surse noi de energie, care le înlocuiesc pe cele existente
Secolul al XI-lea
Surse noi de energie
Utilizarea fortei apelor curgătoare şi a vintului
Morile de apă erau cunoscute şi înAntichitate
Progresul în utilizarea apei
1. Răspîndirea şi folosirea acțiunii apei nu numai la macinarea grinelor, ci şi în scopuri meşteşugăreşti
2. Roata hidraulică pune în mişcare ciocanele care servesc la baterea postavului şi a cinepei, tăbăcirii pieilor, forjării fierului, fabricăril hirtiei
În Anglia, în secolul al XI-lea, existau 5684 de mori cu diverse destinații
Moara de vint, importată din Orient (era cunoscută în China din secolul al VII-lea), apare în Europa la sfîrşitul secolului al XII-lea, răspîndindu-se în nordul Europei, în Anglia, în ţările mediteraneene
Principalele meşteşuguri în Evul Mediu
Prelucrarea metalelor
Prelucrarea pietrei
Prelucrarea textilelor
Pînă în secolul al XVIII-lea, metalurgia fierului era slab dezvoltată, ca urmare a caracterului înapoiat al tehnicilor de prelucrare
Datorită acestui fapt, fierul era un metal rar în perioada medievală
Cea mai mare parte a producției era folosită la fabricarea armamentului
Uneltele medievale erau confecționate din lemn, ceea ce le conferea o rezistență scăzută
Un element al progresului în prelucrarea metalelor l-a reprezentat, în secolul al XIII-lea, furnalul cu sistem de foale, ceea ce permitea obținerea unor temperaturi mai ridicate
Pînă în secolul al X-lea, lemnul era materia primă în construcții
De acum înainte asistăm la un mare avint al construcțiilor de piatră
Bisericile de lemn încep să fie înlocuite cu biserici de piatră
Unul din marile progrese tehnice ale Evului Mediu a fost construcția bolții din piatră
Din piatră erau construite castelele, locuințele orăşeneşti şi zidurile de apărare ale oraşelor, podurile peste riuri etc.
Materia primă pentru confecționarea stofelor
In
Cinepa
Linä etc.
Instrumentele tehnicii textile erau furca de tors, roata de țesut (care a fost preluată de la arabii din Spania, în secolul al XII-lea), războiul de ţesut