Știința care studiază forma și structura organismului uman, organele și sistemele sale și cercetează legile care reglează dezvoltarea acestuia, în strânsă corelație cu funcțiile sale și cu mediul ambiant
Ortostatism, cu privire orizontală și palmele îndreptate anterior, în supinație
Ortostatism
Poziția verticală a corpului (în picioare)
Clinostatism
Poziția culcată a corpului (la orizontală)
Axe și planuri principale
Axul longitudinal
Axul sagital
Axul transversal
Planul medio-sagital
Planul frontal principal
Planul transversal principal
Median
O formațiune care se găsește în planul medio-sagital al corpului sau în axul longitudinal al unui membru
Medial
O formațiune ce este apropiată sau este orientată către planul medio-sagital
Lateral
O formațiune depărtată sau orientată opus față de planul medio-sagital
Interior
Un element situat spre profunzimea corpului sau a unui organ
Exterior
Un element aflat la suprafață
Proximal
O structură apropiată de rădăcina membrului
Distal
O structură mai îndepărtată față de rădăcina membrului
Rostral
Se folosește pentru elemente de la nivelul capului pentru a aproxima apropierea de vertex
Radial și ulnar
Echivalenți cu termenii de lateral (radial) și medial (ulnar), după poziția celor două oase ale antebrațului
Fibular și tibial
Echivalenți cu termenii lateral (fibular) și medial (tibial), după poziția celor două oase ale gambei
Palmar sau volar
Semnifică fața anterioară a mâinii
Plantar
Semnifică inferior- fața piciorului care atinge solul
Superficial sau profund
Situația ocupată în organism sau într-un organ
Linii trasate vertical prin repere anatomice
Linia mediosternală
Linia parasternală
Linia medioclaviculară
Liniile axilare
Linia medioscapulară
Linia paravertebrală
Linia vertebrală= mediană posterioară
Aparatul locomotor
Complex funcțional, alcătuit din oase, articulații și mușchi
Scheletul
Totalitatea formațiunilor osoase ale corpului uman
Funcțiile scheletului
Susținere a posturii corpului, opunându-se împovărării date de greutatea corpului, care se află sub acțiunea legii gravitației
Oasele și articulațiile reprezintă partea pasivă a aparatului locomotor
Mușchii scheletici reprezintă partea activă a aparatului locomotor, partea dinamică
Funcțiile aparatului locomotor
Locomoția
De a forma și a proteja cavitățile interioare ale corpului, care adăpostesc aparatele vieții vegetative, aparatul neuro-senzorial și structurile neuro-vasculare
Tapetat la exterior de țesut celulo-adipos și de teg
Sținere a posturii corpului
Opunându-se împovărării date de greutatea corpului, care se află sub acțiunea legii gravitației
Oase
Legate între ele prin formațiuni conjunctive de diferite tipuri, care formează articulații, care au rol în asigurarea mobilității și posibilitatea depasării unele în raport cu altele
Pe oase se fixează mușchii scheletici prin originile și inserțiile lor
Mușchii își exercită acțiunea asupra oaselor și articulațiilor, cu care formează pârghii, reprezentând partea activă a aparatului locomotor, partea dinamică
O altă acțiune a mușchilor scheletici o reprezintă imobilizarea unei structuri osoase (solidarizare) în anumite posturi sau atitudini
Funcțiile aparatului locomotor
locomoția
de a forma și a proteja cavitățile interioare ale corpului, care adăpostesc aparatele vieții vegetative, aparatul neuro-senzorial și structurile neuro-vasculare
tapetat la exterior de țesut celulo-adipos și de tegumente, participând la morfologia exterioară a corpului
activitate coordonată de sistemul nervos
consum de energie și o activitate metabolică dintre cele mai intense
Părțile componente ale aparatului locomotor constituie aproximativ 52% din greutatea totală a unui adult, cu 38% reprezentând masa musculară și 14% partea scheletală (oase și articulații)
Ramuri pentru studiul aparatului locomotor
Osteologia- studiul oaselor corpului uman
Artrologia- studiază legăturile dintre oase- articulațiile
Miologia- studiul mușchilor scheletici
Oase
Organe cu consitență dură, rezistente, care au o culoare albă-gălbuie la exterior, învelite de țesuturile moi, pentru care le servesc ca sprijin, servesc la inserții musculare sau uneori formează cavități ce adăpostesc organe
Scheletul uman este alcătuit din oase și cartilaje (ex. cartilaje costale, nazale etc.). Cartilajele se pot osifica la anumite vârste datorită unor procese fiziologice sau patologice
Componentele scheletului sunt acoperite de o formațiune fibroasă continuă: periost la nivelul oaselor, pericondru la nivelul cartilajelor
Componența scheletului uman
208 oase, din care 34 reprezintă coloana vertebrală
Tipuri de oase
Oase nepereche- situate pe linia mediană a corpului (sternul, sacrul)
Oase pereche- oasele membrelor
Os nepereche
Două elemente anatomice situate în raport cu două planuri ale corpului și care nu sunt opuse unul altuia