Sistemul osos

• Osteogeneză


  Procesul de dezvoltare a oaselor. Acesta se realizează prin transformarea țesutului cartilaginos (prin osificare encondrală) sau conjunctivo-fibros (prin osificare desmală sau endoconjunctivă) al embrionului, în scheletul osos al adultului
• Tipuri de oase după originea lor

  • Oase de membrană - dezvoltate prin osificare desmală (endoconjuctivă)
  • Oase de cartilaj - dezvoltate prin osificare encondrală
• Osificare desmală/de membrană


  1. Determină formarea oaselor bolții cutiei craniene și parțial: claviculelor și mandibulei

  2. Susține creșterea în grosime a oaselor lungi (datorită periostului)
• Osificare encondrală


  1. Determină formarea oaselor membrelor, oaselor scurte și oaselor bazei craniului

  2. Susține creșterea în lungime a osului la nivelul cartilajului de creștere - cartilajul diafizo-epifizar
• În modelul cartilaginos al unui os lung apar centre de osificare. Inițial apar în diafiză și ulterior în epifize și poartă numele de puncte de osificare primitivă (primară)
• Procesul de osificare al epifizelor începe mai târziu, atunci când acestea aproape au atins dimensiunile finale
• Până în jurul vârstei de 20 de ani, cartilajele de conjugare diafizo-epifizare sau de creștere, își păstrează structura cartilaginoasă. Celulele acestora se reproduc doar spre diafiză, favorizând astfel creșterea în lungime a osului
• Atunci când creșterea încetează, epifizele rămân acoperite cu un strat subțire de cartilaj hialin, denumit cartilaj articular. În jurul vârstei de 20-25 de ani, cartilajele de creștere sunt înlocuite de țestul osos și epifizele se sudează la diafize
• Clasificarea oaselor după formă

  • Oase lungi (predomină lungimea)
  • Oase late (predomină lățimea și înălțimea)
  • Oase scurte (cele 3 dimensiuni sunt aproximativ egale)
• Oase sesamoide


  Oase care se află în grosimea unui tendon. Un exemplu ar fi rotula care se găsește în grosimea tendonului cvadriceps femural
• Unele oase alungite, la care predomină lungimea, sunt lipsite de diafiză și epifiză - coastele și clavicula
• Componente ale scheletului capului

  • Neurocraniu - în interiorul său se află encefalul
  • Viscerocraniu - în interiorul său se află segmente periferice ale organelor de simț, dar include și primele segmente ale aparatelor respirator și digestiv
• Oase ale neurocraniului


  • 4 oase nepereche: frontal, etmoid, sfenoid, occipital
  • 2 oase perechi: temporale, parietale
• Oase ale viscerocraniului


  • 2 oase nepereche: vomerul, mandibula
  • 6 oase perechi: maxilare, palatine, nazale, lacrimale, zigomatice, cornetele nazale inferioare
• Coloana vertebrală


  Scheletul axial, dispusă în partea mediană și posterioară a corpului. Roluri: ax de susținere a corpului, protejează măduva spinării, susține efectuarea diferitelor mișcări ale trunchiului și capului
• Regiuni ale coloanei vertebrale

  • Cervicală - 7 vertebre
  • Toracală (dorsală) - 12 vertebre
  • Lombară - 5 vertebre
  • Sacrală - 5 vertebre
  • Coccigiană - 4-5 vertebre
• Vertebră tip


  Anterior - corpul vertebral, posterior - arcul vertebral, cele două formațiuni sunt unite prin 2 pediculi vertebrali. Prin suprapunerea acestora din urmă se delimitează orificiile intervertebrale (de conjugare) care reprezintă locurile de ieșire ale nervilor spinali. Între cele 3 structuri (corp, pediculi și arc), se află orificiul vertebral, care prin suprapunere rezultă canalul vertebral în care se află măduva spinării
• Os sacru


  Rezultat din sudarea celor 5 vertebre sacrale. Este un os nepereche, median, de forma unui triunghi, cu baza în sus. Vârful său orientat în jos se unește cu baza coccisului. Fețele laterale ale osului sacru au o suprafața de articulare pentru osul coxal
• Coccige


  Rezultat din fuzionarea celor 4-5 vertebre coccigiene
• Curburi ale coloanei vertebrale

  • În plan sagital - lordoze (concavitate posterior, convexitate anterior) în regiunile cervicală și lombară; cifoze (concavitate anterior, convexitate posterior) în regiunile toracală și sacrală
  • În plan frontal - scolioze (convexitate la stânga sau la dreapta)
• Componente ale scheletului toracelui

  • Stern (anterior)
  • Coloana vertebrală (posterior) - prin cele 12 vertebre toracale
  • Coaste (în lateral)
• Stern


  Os lat, dispus pe linia mediană a toracelui. Este format din: manubriu, corp și apendicele xifoid (își păstrează consistența cartilaginoasă până în jurul vârstei de 40 de ani)
• Coaste


  Arcuri osteocartilaginoase care se întind de la regiunea toracală a coloanei vertebrale și până la stern. Sunt 12 perechi de coaste. Posterior, acestea sunt formate dintr-un arc osos care se articulează cu vertebrele toracale și anterior din cartilajul costal
• Tipuri de coaste


  • Coaste adevărate - primele 7 perechi, cartilajul lor se articulează direct cu sternul
  • Coaste false - perechile VIII, IX și X, se articulează cu sternul prin intermediul cartilajului coastei VII
  • Coaste flotante (libere) - ultimele două coaste, lipsite de cartilaj și nu mai ajung la stern
• Componente ale scheletului membrului superior


  • Scheletul centurii scapulare: claviculă și scapulă (omoplat)
  • Scheletul membrului superior liber: scheletul brațului, antebrațului și mâinii
• Claviculă


  Os alungit, are forma literei „S" culcată. Lateral se articulează cu scapula și medial cu manubriul sternal
• Scapulă


  Os lat, de formă triunghiulară, dispus cu baza în sus. Se articulează lateral cu humerusul
• Componente ale scheletului membrului superior liber

  • Scheletul brațului - format din osul humerus
  • Scheletul antebrațului - format din două oase lungi: radius și ulna
  • Scheletul mâinii - format din: 8 oase carpiene, 5 metacarpiene, 14 falange (în cazul degetului I (police), se află doar două falange)
• Componente ale scheletului membrului inferior

  • Centura pelvină - formată din oasele coxale, care se articulează anterior între ele și formează simfiza pubiană, și posterior se articulează cu sacrul și formează bazinul - pelvisul osos
  • Scheletul membrului inferior liber
• Os coxal


  Rezultat din sudarea a 3 oase: ilion, ischion, pubis. Sudarea acestora survine ca un mecanism de adaptare la stațiunea bipedă
• Clavicula


  Os alungit, are forma literei „S" culcată. Lateral se articulează cu scapula și medial cu manubriul sternal
• Scapula


  Os lat, de formă triunghiulară, dispus cu baza în sus. Se articulează lateral cu humerusul
• Scheletul membrului superior liber

  • Scheletul brațului
  • Scheletul antebrațului
  • Scheletul mâinii
• Scheletul brațului


  Format din osul humerus
• Scheletul antebrațului


  Format din două oase lungi: radius și ulna
• Scheletul mâinii


  Format din: 8 oase carpiene, 5 metacarpiene, 14 falange (în cazul degetului I (police), se află doar două falange)
• Scheletul membrelor inferioare


  • Centura pelvină
  • Scheletul coapsei
  • Scheletul gambei
  • Scheletul piciorului
  • Rotula
• Centura pelvină


  Leagă membrul inferior de scheletul trunchiului. Este formată din oasele coxale. Acestea se articulează anterior între ele și formează simfiza pubiană. Posterior se articulează cu sacrul și formează bazinul – pelvisul osos
• Osul coxal


  Rezultă prin sudarea a 3 oase (ilion, ischion, pubis). Sudarea acestora survine ca un mecanism de adaptare la stațiunea bipedă, membrele inferioare fiind diferențiate tocmai pentru a prelua din greutatea corpului și a susține funcția locomotorie
• Scheletul coapsei


  Este alcătuit din femur (cel mai lung os din corp). Femurul se articulează cu osul coxal și rotula