Drept

Cards (36)

  • Norma= reglementarea de conduita prescrisa de stat
  • Norma e formata din: ipoteza, dispozitie si sanctiune
  • Ipoteza= se precizeaza cand se aplica norma (se precizeaza si cui i se aplica norma)
  • Dispozitia= stabileste conduita ce trebuie insusita
  • Sanctiunea= precizeaza care sunt consecintele nerespectarii dispozitiei
  • Clasificarea normei:
    1. In functie de natura normei
    2. In functie de aria de reglementare
  • In functie de natura normei avem:
    1. Norme imperative= precizeaza o conduita obligatorie (membrii societatii nu pot deroga de la norme)
    2. Norme dispozitive= recomanda o anumita conduita (membrii societatii pot deroga de la norme)
  • In functie de aria de reglementare avem:
    1. Norme generale= reglementeaza un numar mare de relatii sociale (ex: Codul Civil)
    2. Norme speciale= reglementeaza o arie mai restransa de relatii sociale cu o anumita particularitate(ex: Codul Muncii)
    3. Norme de exceptie= reglementeaza situatii care se abat de la situatia generala
  • Sunt izvoare de drept:
    1. Actele normative
    2. Uzantele (reguli nescrise, dar prin aplicarea lor continua, in decursul unei perioade lungi de timp, membrii societatii sunt convinsi ca regula este scrisa si o respecta)
  • Raportul juridic= o relatie sociala stabilita intre 2 sau mai multi membrii societatii
  • Structura raportului:
    1. Subiecte (persoane fizice, peroane juridice)
    2. Obiectul raportului
    3. Continut
  • Persoanele fizice (componentele capacitatii):
    1. De folosinta
    2. De exercitiu
  • Capacitatea de folosinta este: aptitudinea concreta a fiecarei persoane fizice de a avea drepturi si obligatii (se dobandeste la nastere, inceteaza la deces)
  • Capacitatea de exercitiu este: aptitudinea de a exercita drepturi si a-si asuma si indeplini obligatii (necesita discernamantul persoanei fizice)
  • Etapele capacitatii de exercitiu:
    1. 0-14 ani = pf este lipsita da capacitate de exercitiu
    2. 14-18 ani = pf are capacitate restransa de exercitiu
    3. 18+ ani = pf are capacitate deplina de exercitiu
  • Identificarea persoanei fizice in cadrul raportului juridic:
    1. Nume
    2. Domiciliu
    3. Stare civila
    4. CNP
    5. Cetatenie
  • Persoana juridica= o entitate care, respectand conditiile imperative stabilite de lege pentru infiintarea ei, devine subiect de drept, adica titulara de drept si obligatii
  • Persoana juridica este de doua tipuri:
    • de drept public
    • de drept privat
  • Persoane juridice de drept privat:
    1. cu scop lucrativ= urmareste otinerea de profit
    2. fara scop lucrativ= desfasoara activitati care nu se finalizeaza cu obtinerea de profit , ci cu activitati care sunt utile
  • Infiintarea persoanei juridice:
    1. Organizarea proprie de sine statatoare
    2. Patrimoniu propriu
    3. Un scop propriu bine precizat care trebuie sa fie in acord cu interesul social al societatii
  • Reprezentare= raportul juridic in temeinul caruia o persoana (reprezentat) imputerniceste o alta persoana (reprezentant) ca in numele sau si pe seama sa sa sse incheie raporturi juridice
  • Reorganizare= un set de operatii juridice, financiar contabile care pot duce asupra persoanei juridice implicate 3 categorii de efecte:
    1. efectul modificator
    2. efectul extinctiv (duce la desfiintarea persoanei juridice)
    3. efectul creator (pot sa ia nastere noi persoane juridice)
  • Reorganizarea este de 3 feluri:
    1. Transformarea (pj inceteaza sa mai existe concomitent cu nastterea unei noi pj )
    2. Divizare (impartirea patrimoniului)
    3. Fuziune (unirea a 2 sau mai multe pj)
  • Identificarea persoanei juridice:
    1. Denumire
    2. Sediu
    3. Sediu social
    4. Sedii sociale
  • Drepturile sunt:
    • Patrimoniale
    • Nepatrimoniale
    • Absolute( in functie de opozabilitate)
    • Relative
  • Clasificarea drepturilor:
    1. Drepturi principale= existenta de sine statatoare
    2. Drepturi accesorii= nu au o existenta de sine statatoare
  • Dreptul de proprietate= cel mai complex drept real; confera titularului sau (proprietarul) 3 puteri (actiuni):
    1. a stapani bunuri/a poseda bunuri (USUS)
    2. a culege fructele, adica a avea un beneficiu pe urma bunului (FRUCTUS)
    3. a dispune de bunuri (ABUSUS)
    Aceste drepturi sunt de regula exercitate impreuna
  • Dreptul de proprietate poate sa fie dezmembrat in cele 3 atribute care formeaza un drept real distinct ce poarta numele de dezmembraminte
  • Sunt dezmembraminte ale dreptului de proprietate:
    • Uzufructul (dreptul de a folosi si de a culege fructele care apartin uzufructuarului; proprietarul pastreaza doar dreptul de a dispune de bunul sau)
    • Abitatia (tot o forma de uzufruct; poate sa-si exercite acest drept doar cu privire la o locuinta)
    • Superficia (este exercitat exclusiv cu privire la terenuri)
    • Servitutea (o constrangere a puterilor pe care dreptul de proprietate le confera titularului sau)
  • Patrimoniul= ansamblul drepturilor si obligatiilor cu continut economic (nu exista subiect de drept fara patrimoniu)
  • Functiile patrimoniului:
    1. permite transmiterea universala, cu titlul universal sau cu titlul particular
    2. explica subrogatia reala (inlocuirea unui bun cu un alt bun care va prelua regimul juridic)
    3. reprezinta patrimoniul (garantia comuna a tuturor creditorilor titularului patrimoniului
  • Clasificarea bunurilor:
    • Bunuri certe (pot fi identificate dintr-o multime de bunuri identice pe baza particularitatilor proprii)
    • Bunuri de gen (bunuri individualizate generic; sunt identificate pe baza caracteristicilor genului spe4ciei din care fac parte)
  • Vanzatorul are cu privire la bunul vandut 2 tipuri de obligatii:
    • a da
    • a face
  • A nu face= exista 2 tipuri de obligatii negative:
    1. Obligatia de a nu face corelativa unui drept absolut (drept de proprietate)
    2. Obligatia de a nu face corelativa unui drept relativ (drept de creanta)
  • Obligatia de a nu face corelativa unui drept absolut consta in a nu face nimic niciodata care sa aduca atingerea dreptului
  • Obligatia de a nu face corelativa unui drept relativ consta in a nu face ceea ce s-ar fi putut face daca nu s-ar fi asumat obligatia de a nu face