History of romanian law and state

• Dacii și geții in funcție de cei care i au numit au fost o populație de origine indo europeană, aparținând marelui neam al tracilor. Și geții și dacii făceau parte din cadrul aceleiași populații. Dacii erau triburile care locuiau in int arcului carpatic, geții erau triburi aflate la sud și est de Carpați.
• Primul conducator însemnat al geto dacilor a fost Dromihete. Pana la Burebista, informațiile despre triburile geto Dace sunt putine, ele făcând referire la existența “regilor” Oroles, Rhemaxos și Zalmodegikos.
• Din punctul de vedere al întinderii sale, statul geto dac atinge apogeul in timpul lui Burebista. Burebista a reușit pt scurt timp sa pună sub ascultare toate triburile geților și dacilor, dar și pe ale celtirol, irililor și tracilor, devenind unul dintre cei mai de temuți adversari ai Romei.
• Normele de drept aveau rolul de a asigura prevenirea faptelor antisociale și intervenția activa, când normele erau încălcate. Normele reglementau: proprietatea colectivă asupra pământului, rolul și locul fiecărui membru al colectivități, asigurarea grabei membrilor colectivității, apărarea tribului. Religia a avut un rol esențial in elaborarea normelor juridice geto Dace. Normele dreptului penal geto dac se cristalizeaza concomitent cu formarea regatului lui Burebista. Drepturile persoanelor variau  in funcție de statulul social al individului. De menționat cutuma și familia
• Decebal a fost conducatorul Daciei. Acesta si-a aratat eroismul si vitejia purtand 2 razboaie sangeroase cu romanii , intre anii 101-102(primul razboi) si 105-106(al doilea razboi). Acesta s-a sinucis ca urmare a infrangerii armatei dacice, in urma celui de-al doilea razboi
• Au avut loc 2 războaie daco-romane
• Primul război daco-roman a avut loc între anii 101-102 d.Hr.
• În timpul acestui război, Împăratul Traian a organizat o expediție militară pentru a cuceri Dacia
• Scopul expediției era obținerea victoriei, iar Decebal a fost obligat să încheie pace cu romanii în condiții foarte grele pentru Dacia
• Condițiile păcii încheiate erau:

  • Desființarea armatei geto-dacice
  • Menținerea armatei romane pe teritoriul Daciei
  • Distrugerea fortificațiilor
• Al doilea război daco-roman a avut loc între anii 105-106 d.Hr.
• Motivul acestui război a fost încălcarea tratatului de pace încheiat în 102 de către Decebal
• Traian a decis să cucerească Dacia trecând podul de la Drobeta construit de arhitectul Apollodor din Damasc
• Dacia a fost cucerită de către romani în anul 106 și a devenit provincie romană
• Provincie romană = teritoriu cucerit de către romani, organizat după legi și obiceiuri romane
• Între cucerire și moartea lui Traian, Dacia a funcționat ca o provincie unitara. Odată cu venirea pe tron a lui Hadrian, Dacia este împărțită in doua provincii: Dacia superior și Dacia inferior. In 133 Dacia este organizata in 3 provincii: Superior, Inferior și Porolissensis. Primele doua au fost reorganizate in 169 in Dacia Apulensis și Dacia Malvensis, denumire astfel de la orașul-centru administrativ, respectiv Apulum (alba Iulia) și malva.
• Cetățenii romani beneficiau de "ius italicum" având toate drepturile rezidenților peninsulei italice și ai cetății eterne
• Latinii erau o categorie intermediară, beneficiau de aceleași drepturi patrimoniale ca romanii, cu excepția dreptului de a se căsători după legea romană
• Drepturile latinilor se schimbau în momentul în care primeau statutul de cetățean roman
• Peregrinii se împărțeau în două categorii: obișnuiți și deditici
• În categoria obișnuiți intrau străinii ale căror cetăți au fost desființate politic
• În categoria deditici intrau cei ale căror cetăți au fost desființate juridic și administrativ
• Cel mai important aspect al dreptului în Dacia romană era cel al dreptului de proprietate
• Atributele dreptului de proprietate erau: ius utendi, ius fruendi, ius abutendi
• Tripticele din Transilvania sau tăblițele cartate, in nr de 25 descoperite de Alburnus Maior sunt de o însemnătate aparte pentru ius comercii. Din totalul celor 25 de tăblițe, doar 14 au valoare documentara. Din cele 14, una face referire la un cortegiu funerar, alta este un registru de venituri și cheltuieli al unei societăți comerciale care organizase un banchet, iar alte patru erau contracte de vânzare-cumpărare. Formalismul ce caracteriza dreptul roman in materia obligațiilor, este înlocuit de principiul bunei credințe
• Organele de administrație centrală erau reprezentate, în principal, de guvernator și adunarea provincială
• Guvernatorul era reprezentantul împăratului în provincie și avea o dublă calitate: de comandant al armatei și de șef suprem al aparatului administrativ
• Guvernatorul exercita atribuții în domeniul administrativ și avea dreptul de a da edicte
• Guvernatorul avea aceeași competență jurisdicțională cu consulii, pretorii și prefectul orașului
• Adunarea provincială reprezenta o întâlnire a celor mai de seamă reprezentanți ai orașelor Daciei
• Adunarea provincială se îngrijea de cultul oficial al împăratului și avea un rol activ în combaterea abuzurilor create de către guvernator și administrație
• Coloniile formate de cetățeni privilegiați ai Romei se bucurau de toate drepturile prevăzute de legislația imperială
• Exercitarea puterii judecătorești era atributul magistraților superiori, aleși pe durata unui an. Magistrații erau împărțiți in mai multe categorii: magistrați superiori care aveau judiciare si executive; magistrați civili care aveau rol in colectarea impozitelor, in întreținerea drumurilor și a clădirilor publice, in asigurarea ordinii și aprovizionării piețelor. In cele din urma sunt magistrații care asigurau servicii religioase conduși de un pontefix.
• Popoarele migratoare care au contribuit la procesul de formare a poporului roman au fost: hunii, gepizii, avarii, slavii, (bulgarii, ungurii, pecengii, uzii, Cumanii).
• 5 cuvinte de origine slava ale limbii romane sunt: Bistrița (raul repede), Craiova (reședința Craiului), Dobre (bunul), Boier, jupân, cneaz, voievod, steag.
• Obștea de bază a organizării sociale, politice și economice în perioada de tranziție de la epoca romană la primele forme de organizare statală este continuarea obștii geto-dace, cu elemente organizatorice romane adăugate
• În cadrul obștii teritoriale s-au creat norme de conviețuire ce au condus la nașterea dreptului cutumiar românesc
• Obștea era formată din grupuri de familii cu legături economice predominante, având inițial un ascendent comun
• Obștile teritoriale au fost foarte bine organizate, răspunzând nevoilor sociale, economice și militare
• Obștile teritoriale au rezistat nu doar în etapa de formare a poporului roman, ci chiar până în timpurile moderne, la jumătatea secolului XX în zone puternic arhizate