MORFOLOGIA ORGANELOR VEGETATIVE

• Organografia este ramura morfologiei şi anatomiei plantelor care se ocupă cu studiul organelor şi componentelor plantei, abordând morfologia, structura, originea şi funcţiile lor
• Un organ este o parte din corpul plantei alcătuit dintr-un complex de ţesuturi diferenţiate ce îndeplinesc un rol fiziologic specific
• Ţesuturile dintr-un organ pot îndeplini funcţii parţial diferite, dar toate acestea sunt subordonate funcţiei dominante a organului respectiv
• Organele vegetale sunt superioare ţesuturilor, iar la rândul lor sunt subordonate organismului
• Organele vegetative sunt formate din celule somatice ce asigură activitatea de nutriţie care permite supravieţuirea plantei
• Organele vegetative sunt caracteristice plantelor superioare numite şi cormofite, care au ca organe vegetative rădăcina, tulpina şi frunzele
• Plantele la care lipsesc organele vegetative dar posedă numeroase organe de reproducere se numesc talofite
• Organele de reproducere asigură formarea elementelor reproducătoare şi prin aceasta asigură perpetuarea speciei respective
• Organele vegetative şi cele de reproducere se caracterizează prin patru proprietăţi comune importante: polaritatea, simetria, orientarea în spaţiu şi regenerarea
• Polaritatea reprezintă deosebirea morfologică și fiziologică dintre cele două extremități ale unui organ: baza și vârful său
• Proprietățile de polaritate se întâlnesc la plante inferioare, precum Euglena, Chlamydomonas, Volvox, și mai ales la majoritatea talofitelor pluricelulare
• La cormofite, polaritatea e mult mai pronunțată, manifestându-se nu numai la organe întregi, ci și la fragmentele acestora
• În procesul de butășire, polul bazal e rizogen și se așează în jos, iar polul apical e caulogen
• La unele plante inferioare se întâlnesc cazuri când nu se remarcă polaritatea, aceste organisme fiind numite apolare, cum ar fi Pleurococcus viridis și Spirogyra
• Simetria este proprietatea unui organ de a putea fi împărțit în 2 sau mai multe părți identice prin planurile de simetrie
• Cele 2 jumătăți simetrice sunt egale dar nesuperpozabile, la fel ca imaginea unui obiect în oglindă
• Jumătățile simetrice se numesc jumătăți enantiomorfe
• Tipuri de simetrie:

  • Simetria radiară: organele pot fi împărțite în 2 jumătăți identice prin mai multe planuri de simetrie; se întâlnește la plantele superioare la organe cu formă cilindrică: rădăcina, tulpina, ramurile, unele fructe (măr), unele semințe etc; florile cu simetrie radiară se numesc actinomorfe
  • Simetria bilaterală: admite doar 2 planuri de simetrie longitudinală, perpendiculare unul pe celălalt; se întâlnește la filocladiile cactaceelor, la unele semințe, la unele flori; aceste organe se mai numesc și bisimetrice
  • Simetria dorsi-ventrală: întâlnită la organe numite monosimetrice ce admit un singur plan de simetrie, cel median, prin care sunt împărțite în două jumătăți: dreaptă și stângă; cuprinde majoritatea frunzelor cormofitelor cu structura dorsi-ventrală; există flori monosimetrice ce se numesc zigomorfe; se notează cu % sau ↑
• Există și organe sau organisme asimetrice în natură
• c. Regenerarea reprezintă tendinţa anumitor părţi de a se reface. Aceasta se realizează datorită omnipotenţei celulelor parenchimatice, capabile de a deveni din nou meristematice. In general, 2 fragmente de rădăcină, tulpină sau frunze (butaşi) pot în condiţii corespunzătoare să regenereze un individ nou cu toate organele (ex: o frunză de Begonia, viţă de vie, muşcată etc.). Regenererea se poate obţine şi în condiţii de laborator din fragmente de ţesuturi sau chiar celule izolate care generează organisme complet dezvoltate prin transmiterea în totalitate a informaţiei genetice.
• d. Orientarea în spaţiu este o proprietate comună a organelor vegetale. Tinând seama de direcţia de creştere se deosebesc organe: • ortotrope – cresc drept, fie în sus, fie în jos; prezintă o simetrie radiară sau bilaterală; • plagiotrope – cresc orizontal sau oblic faţă de direcţia gravitaţiei; au simetrie dorsi-ventrală (frunzele) sau radiară (rizomii).
• Există şi organe sau organisme asimetrice (frunze de Begonia, Ulmus sp-ulm, florile de la Canna indica). In natură se găsesc adesea forme de trecere de la un tip de simetrie la altul. De asemenea, acelaşi organ trăind în condiţii diferite de mediu poate prezenta forme de simetrie diferite: frunzele aeriene de Allium cepa au simetrie radiară, cele subpământene fiind monosimetrice.