MORFOLOGIA ŞI STRUCTURA CORMULUI

• Corpul vegetativ sub formă de corm propriu-zis se întâlneşte pentru prima dată la pteridofite și se perfectionează ulterior la spermatofite
• La plantele numite și traheofite, în ciclul evolutiv alternează două faze inegale: una sporofitică bine dezvoltată, reprezentată prin corm, și una gametofitică reprezentată printr-o structură taloidă numită protal
• Cormul acestor plante cuprinde cele trei organe vegetative în care sunt prezente vasele liberiene și cele lemnoase
• Morfologia și structura cormului sunt studiate în detaliu, subliniindu-se particularitățile adaptative la condițiile de viață în ceea ce privește forma, structura și funcțiile lor
• Sub aspect filogenetic, primele cormofite adaptate mediului terestru au fost psilofitinele care au trăit în Silurian
• La psilofitinele precum Rhynia, se remarcă:

  • Prezenţa unei axe ramificate dihotomic cu sporangi în vârf
  • Lipsa rădăcinilor şi frunzelor
  • Ramificaţii nevasculare cu aspect de rizoizi în locul rădăcinii
• În evoluția plantelor superioare, primul organ care apare sub aspect filogenetic este axa principală tulpinală, care s-a perfecționat continuu
• Din partea bazală a acestei axe, au apărut ramificații geotropic pozitive care s-au transformat în rădăcini, începând cu ferigile superioare
• Frunzele apar mai târziu decât tulpina, fie prin turtirea axelor, fie prin diferențierea unor emergențe solziforme
• Sub aspect ontogenetic, punctul de plecare pentru organogeneza plantelor, îl reprezintă zigotul, din care se formează mai târziu embrionul. Din radicula embrionului (rădăciniţa) se va forma rădăcina principală; din tulpiniţă şi muguraş (gemula) va rezulta tulpina principală a plantei. Cotiledoanele embrionare reprezintă primele frunze. Următoatea etapă în formarea organelor o reprezintă plantula. Pe rădăcina principală, se vor forma radicele, iar pe tulpina principală ramuri cu frunze şi flori.