MORFOLOGIA RĂDĂCINII

• Rădăcina este un organ mai mult sau mai puţin cilindric, cu o simetrie radiară, ce manifestă un geotropism pozitiv, deci creşte ortotrop de sus în jos
• Rădăcina poate fi privită ca o continuare directă a tulpinii, din care motiv ambele organe sunt numite organe axiale
• Există o mare variabilitate a formării rădăcinii, de multe ori corelată cu funcţiile secundare pe care le îndeplineşte
• Sistemul radicular e influenţat puternic şi de condiţiile variate ale mediului de viaţă
• Rădăcina are două funcţii principale:

  • Fixarea plantulei în sol
  • Absorbţia apei şi sărurilor minerale conduse prin întregul sistem de organe al plantei
• În afară de funcţiile principale, rădăcina mai poate îndeplini și alte funcții, cum ar fi: depozitare de substanțe de rezervă, regenerare și fotosinteză
• Sub aspect filogenetic, rădăcina apare mai târziu decât tulpina
• La ferigi, prima rădăcină este laterală și adventivă, ea dispare, moare, fiind înlocuită de noi rădăcini laterale
• Originea ontogenetică a rădăcinii este în radicula embrionului aşezată în partea inferioară a hipocotilului plantei
• Există rădăcini care nu se formează din radiculă, ci din hipocotilul tânăr, din tulpini, din ramuri sau frunze, numite adventive
• Pe rădăcinile normale şi pe cele adventive se formează ramificaţii de origine internă (endogene) numite radicele sau rădăcini secundare
• Rădăcina se ramifică deasupra zonei pilifere, dând naştere la ramuri numite radicele ce-i măresc considerabil suprafaţa
• Ramificaţia rădăcinii poate fi:

  • Dicotomică: constă într-o bifurcație în două ramificații a vârfului rădăcinii, egale sau inegale, numite radicele de ordinul 1, care se compun la rândul lor formând fiecare două radicele de ordinul 2
  • Monopodială: caracterizată prin faptul că rădăcina are o axă principală ce crește continuu prin vârful vegetativ, formând radicele de ordinul 1, care la rândul lor formează radicele de ordinul 2 și așa mai departe
• Rădăcina este un organ vegetativ axial al cormofitelor
• Rădăcina principală îşi are originea în radicula embrionului
• Creşterea rădăcinii este subterminală și asigurată de apexul radicular, protejat de scufie (piloriză, caliptră)
• Apexul radicular este mai scurt decât cel caulinar, rareori depăşind 1mm
• Rizogeneza este fenomenul de formare a rădăcinilor normale, fie a celor secundare, fie a celor adventive
• Rizogeneza este dependentă de numeroși factori, inclusiv:

  • Factori endogeni: genetici, fitohormonii (auxinele)
  • Factori exogeni
• În înmulțirea pe cale vegetativă, prin butași, marcotaj, separare de tufe, cât și în cazul micropropagării in vitro, inducerea și susținerea proceselor de rizogeneză sunt probleme cheie în reușita operațiunilor de multiplicare