RĂDĂCINI METAMORFOZATE

• Rădăcinile metamorfozate:

  • Funcțiile specifice devin secundare, adaptându-se la îndeplinirea unor funcții deosebite
  • Procesul se numește metamorfoză, iar rădăcinile se numesc metamorfozate
  • Atrage modificări structurale și morfologice
• Rădăcinile tuberizate:

  • Funcția principală: înmagazinarea de substanțe de rezervă (glucide, inulină, alcaloizi etc)
  • Își încetează creșterea în lungime, își pierd piloriza și se îngroașă prin acumularea de substanțe de rezervă
  • Tuberizarea se întâlnește la plantele bienale și perene
• Exemple de plante cu tuberizare:

  • Rădăcina principală: Beta vulgaris, Daucus carota, Pastinaca sativa, Armoracia rusticana
  • Radicele: Dahlia variabilis, Filipendula hexapetala
  • Rădăcini adventive: Ficaria verna
• La Dahlia, se hipertrofiază parenchimul lemnos secundar care depozitează inulină, iar la Ficaria, parenchimul cortical înmagazinează amidon
• Rădăcini tuberizate cu depozitare de apă:

  • Bauhinia ajunge la 50 kg
• La Orchis există un tubercul digitat rezultat din mai multe rădăcini tuberizate, cu mai multe cilindre centrale și un parenchim dezvoltat bogat în mucilagii
• Rădăcinile aeriene fixatoare la plante:

  • Se întâlnesc la unele liane
  • Au în sol rădăcini normale, dar pe tulpina lor apar nişte rădăcini adventive cu care se fixează pe substrat: arbori, ziduri, stânci etc
  • Exemplu: Hedera helix, cu rădăcini fixatoare scurte şi dilatate ca nişte ventuze
• La Monstera deliciosa, rădăcinile aeriene fixatoare au geotropism pozitiv, pătrunzând în sol şi îndeplinind rol nutritiv
• Tecoma radicans prezintă rădăcini aeriene fixatoare cu care se fixează de un suport
• La Vanilla planifolia, rădăcinile adventive se comportă ca nişte cârcei
• La unele specii de Bignonia şi Cereus, rădăcinile de ancorare sunt mult ramificate, acoperind ritidomul arborilor suport
• La Phalaenopsis schilleriana, forma rădăcinilor este de benzi concrescute cu ritidomul arborilor pe care se dezvoltă
• Rădăcinile contractile se scurtează după terminarea creşterii în lungime, putându-şi reduce lungimea la 30%
• În structura rădăcinilor contractile lipsesc celulele mecanice, micşorarea lungimii celulelor parenchimatice din scoarţa internă şi creşterea diametrului radiar şi tangenţial
• Scoarţa externă a rădăcinilor contractile, având celule ce nu se pot micşora, se încreţeşte, se ondulează
• Rădăcinile contractile asigură o mai bună fixare a plantei în sol prin contracţia lor
• Rădăcinile proptitoare sunt rădăcini adventive aeriene caracteristice unor specii din genul Ficus din Indiile orientale (Ficus religiosa, Ficus bengalensis etc.)
• Rădăcinile proptitoare apar pe tulpină şi pe ramuri, atârnă în jos, şi după ce ating pământul se îngroaşă şi se ramifică în pământ, sprijinind coroana ca nişte proptele
• La Zea mays, pe lângă rădăcinile absorbante se formează rădăcini aeriene proptitoare care se curbează şi se ramifică când ajung în sol, planta dobândind mai multă stabilitate
• Plantele de mlaştinile Americii de Sud au rădăcini cu pneumatofori, ramuri scurte şi groase care ajung până la suprafaţa apei pentru schimbul de gaze
• La Sonneratia, pneumatoforii au aspectul unor tăruşi ce se ridică până la 1 m deasupra solului
• Singura plantă din România ce prezintă pneumatofori este Taxodium distichum (chiparosul de baltă)
• Rădăcinile asimilatoare (foliacee) sunt întâlnite la puţine plante epifite, care trăiesc pe scoarţa copacilor în pădurile tropicale
• Rădăcinile asimilatoare sintetizează clorofila, devin verzi și preiau funcția frunzei, având aspectul unor panglici late de culoare verde
• Rădăcinile asimilatoare prezintă pneumatode speciale pentru schimburile gazoase și peri absorbanți pe dosul lor (Polyrhiza lindenii și Taeniophyllum complanatum)
• Rădăcinile cu nodozităţi sunt caracteristice fabaceelor: Pisum sativum, Trifolium sp., Medicago sp., Vicia sp., Melilotus sp. etc., toate acestea prezentând nişte umflături globuloase, albicioase, vizibile cu ochiul liber, cauzate de bacterii fixatoare de azot din genul Rhizobium. Urmare a atacului acestor bacterii aflate în sol, planta, în tendinţa de a se apăra, îşi înmulţeşte celulele parenchimului cortical prin diviziune accentuată, formând nodozităţi, înconjurând bacteriile ce se înmulţesc şi ele. Se realizează în final o simbioză între aceste bacterii şi leguminoase.
• Rădăcini ce înmagazinează apa sunt întâlnite la numeroase liliate epifite din familia Orhidaceae, Araceae şi Bromeliaceae, ce trăiesc în pădurile tropicale
• Există și unele ferigi arborescente cu caracteristici similare, precum Todea și Alsophila
• Rădăcinile sunt lipsite de perișori absorbanți, prezentând la suprafață o rizodermă pluristratificată cu celule moarte numită velamen radicum
• Velamen radicum este un țesut de consistență spongioasă ce poate absorbi și reține apa
• Velamen radicum poate fi unistratificat la vanilie, dar în general e pluristratificat, cu celule poligonale sau izodiametrice, lipsit de spații intercelulare
• Când aceste celule sunt pline cu apă, rădăcina are culoare verde, datorită țesutului cortical de dedesubt ce conține cloroplaste. Când nu are apă, aspectul e albicios
• La unele orhidee, cum ar fi Oncidium, rădăcinile aeriene sunt filiforme și grupate în fascicule
• La Vanda rostratus, rădăcinile cu țesut acvifer sunt rare, rigide, ondulate sau răsucite
• Rădăcinile purtătoare de muguri (drajonante) sunt rare
• În general, rădăcina nu poartă muguri, aceştia fiind caracteristici tulpinii
• Excepții de plante care au muguri radiculari: teiul, salcâmul, mărul, liliacul, trandafirul, pălămida, susaiul
• La plantele menționate, apar din sol niște lăstari proveniți din muguri radiculari, numiți drajoni, iar modul de înmulțire se numește drajonare
• Drajonii pot fi adiționali sau reparatorii
• Rădăcinile cu micorize reprezintă o simbioză între miceliile unor ciuperci din sol și rădăcinile tinere ale unor plante superioare lipsite de perișori absorbanți