psiho

• Procesele afective


  Acelea care reflectă relațiile între subiect şi obiect sub formă de trăiri atitudinale
• Între stimulii interni (motive) şi realitatea înconjurătoare

  Poate exista o concordanţă şi atunci trăim stări de plăcere, bucurie, dar pot exista şi nepotriviri, contradicţii, caz în care resimțim neplăcere, indignare
• Ceea ce contează este nu atât obiectul în sine cât valoarea, sensul pe care îl are pentru noi
• Afectivitatea


  O reacţie concomitent organică, psihică şi comportamentală, o,,vibraţie a lumii" în întreaga fiinţă
• Procesele cognitive


  Declanşează stările afective, dar esenţial este raportul lor cu necesităţile, cu interesele noastre
• Afectivitatea este prezentă în orice proces psihic, inconştient sau conştient; este o componentă bazală a psihicului strâns legată de motivaţie
• Sentimentele, pasiunile


  Stimulenți durabili ai activităţii umane, pot dinamiza eforturile depuse atât în munca intelectuală, cât şi în cea fizică
• Afectivitatea deosebeşte pe om de cel mai perfecţionat calculator, acesta fiind lipsit de trăiri afective
• Polaritatea proceselor afective


  • Tendinţa lor de a se situa fie în jurul unui pol pozitiv, fie în jurul altuia negativ, în funcţie de satisfacerea sau contrazicerea trebuinţelor noastre
  • Pot fi plăcute sau neplăcute
  • Pot fi stenic (mobilizator) sau astenic (inhibitor)
  • Pot fi încordat (tensionat) sau destins (relaxat)
  • Pot fi cuplate în bucurie-tristeţe, simpatie-antipatie, iubire-ură etc.
• Intensitatea proceselor afective


  • Forţa, tăria trăirii afective
  • Depinde de raportul obiectelor cu trebuinţele subiectului, dar şi de sensibilitatea (capacitatea de a vibra afectiv) a persoanei
• Durata proceselor afective

  • Persistenţa în timp a proceselor afective, chiar dacă obiectul lor nu mai e prezent
  • Sentimentele pot dura o viaţă, emoţiile de la câteva secunde la câteva ore
• Mobilitatea afectivă

  • Se manifestă fie prin transformări rapide în interiorul aceleiaşi trăiri, fie prin trecerea de la o stare afectivă la alta
  • Nu trebuie confundată cu fluctuația stărilor afective, care este un semn de imaturitate afectivă
• Expresivitatea proceselor afective


  • Capacitatea stărilor afective de a se exterioriza prin intermediul unor manifestări numite expresii emoţionale
  • Mimica, pantomimica, modificările de natură vegetativă, schimbarea vocii
• Expresiile emoţionale sunt subordonate stărilor afective şi se corelează, dând naştere conduitelor emoţional-expresive specifice fiecăreia
• Rolurile conduitelor emoţionale

  • Comunicare
  • Influenţare a conduitei altor persoane
  • Autoreglare pentru a ne adapta unei situaţii
  • Contagiune
  • Accentuare sau diminuare a stării afective corespunzătoare
• În societate are loc convenţionalizarea expresiilor: stabilirea unor norme privind modul de a reacţiona „,cum se cuvine"
• Clasificarea trăirilor afective


  • Procese afective primare (caracter elementar, spontan, mai aproape de biologic)
  • Procese afective superioare (caracter complex, elaborate, legate de activitatea cognitivă)
• Criteriile clasificării: proprietăţile lor (intensitate, durată), gradul lor de conştientizare şi natura motivaţiei din care izvorăsc (nesatisfacerea trebuinţelor, contrazicerea idealurilor)
• rezesc emoţii, reacţii similare şi la alte persoane (care asistă la disperarea cuiva căruia i s-a furat geanta cu bani); astfel iau naştere stări afective colective
• de accentuare sau diminuare a stării afective corespunzătoare: plângând, cineva îşi poate atenua supărarea; manifestându-şi enervarea, o persoană uneori şi-o amplifică
• În societate are loc convenţionalizarea expresiilor: stabilirea unor norme privind modul de a reacţiona „,cum se cuvine". În ţările europene se cuvine să-ţi manifeşti cât mai pregnant durerea la înmormântarea unei rude apropiate. În Extremul Orient, dimpotrivă: „omul civilizat" trebuie să-şi stăpânească emoţiile
• Procesele afective primare

  Au un caracter elementar, spontan, mai aproape de biologic
• Procesele afective primare

  • Tonul afectiv al proceselor cognitive
  • Trăirile afective de provenienţă organică
  • Afectele
• Procese afective complexe

  Cu grad mai mare de conştientizare şi intelectualizare
• Procese afective complexe

  • Emoțiile curente
  • Emoţiile superioare
  • Dispozițiile afective
• Procesele afective superioare

  Constituie structuri foarte complexe, stabile, exprimând valorile preţuite de individ şi creând posibilitatea unor variate acţiuni şi emoţii
• Procesele afective superioare

  • Sentimentele
  • Pasiunile
• James-Lange: emoţia este conştiinţa modificărilor organice (sunt trist fiindcă plâng). Dar interpretarea are un mare rol. În situaţii limită, în care se trezesc instinctele, modificările fiziologice se produc odată cu interpretarea lor (în afecte). În mod obişnuit, este esenţială interpretarea situaţiei, care, în funcţie de experienţa noastră, declanşează o anumită emoţie (ursul aflat în cuşcă nu ne sperie, reacţia e alta când, în pădure, aleargă spre noi). Dar aceeaşi împrejurare poate impresiona diferit două persoane: „spectacolul" unei bătăi amuză pe un boxer, dar sperie o bătrânică
• Afectele dezorganizează conduita. Sentimentul are un rol de coeziune, de organizare. În mod esenţial procesele afective au rolul de a adapta, de a regla conduita umană. Totodată ele o susţin energetic
• Afectivitatea (în special simpatia) are mare rol în colaborarea socială
• Definirea şi specificul proceselor afective
• Dotaţie nativă


  Premise ereditare ce determină structura şi funcţiile organismului, precum şi posibilităţile de acţiune ale acestuia
• Dezvoltarea potenţialului ereditar


  1. Maturizarea organismului şi a sistemului central

  2. Adaptarea la mediul natural şi social prin interacţiunea cu acestea

  3. Activitatea şi învățarea care transformă aptitudinea în capacitate
• Aptitudine


  Potenţialul ereditar dezvoltat în condiţiile puse de activitate şi de cerinţele sociale
• Clasificarea aptitudinilor


  • Aptitudini elementare sau simple
  • Aptitudini complexe
• Aptitudini elementare sau simple


  • Operează omogen influenţând un singur aspect al activităţii
  • Nu asigură singure performanţa la nivelul unei activităţi complexe, ci condiţionează eficienţa numai în anumite puncte sau pe anumite laturi ale activităţii
• Aptitudini complexe


  • Eterogene, apărând din interacţiunea mai multor aptitudini elementare
  • Aptitudinile elementare nu se însumează, ci se integrează organic evoluând global, alcătuind un sistem
• Tipuri de aptitudini complexe

  • Aptitudini speciale
  • Aptitudini generale
• Aptitudini speciale


  • Mijlocesc eficienţa activităţii într-un anumit domeniu
• Aptitudini speciale pentru profesia de educator


  • Capacitatea de a influenţa, de a modela eficient personalitatea copiilor
  • Aptitudinea empatetică
  • Capacitatea de a demonstra şi de a scoate în evidenţă esenţialul