Glande endocrine

• Glandele endocrine


  Glande cu secreție internă, alcătuite din epitelii secretorii din a căror structură fac parte celule producătoare de substanțe active, denumite hormoni, pe care le eliberează direct în sânge
• Glandele endocrine au rol principal în reglarea metabolismului celular
• Glandele endocrine


  • hipofiza (glanda pituitară)
  • epifiza (glanda pineală)
  • tiroida
  • paratiroidele
  • timusul
  • pancreasul tisular
  • glandele suprarenale
  • testiculul
  • ovarul
  • placenta (temporar)
• Unele organe, pe lângă funcția lor principală, prezintă și celule cu secreție endocrină
• Organe cu celule cu secreție endocrină

  • antrul piloric
  • duodenul
  • rinichiul
• Neurosecreție


  Activitate secretorie a unor neuroni la nivelul hipotalamusului și al altor organe nervoase, încadrată ca o funcție endocrină
• Sistemul endocrin este un sistem anatomo-funcțional complex, aflat sub controlul sistemului nervos. Sistemul endocrin reglează și coordonează umoral activitatea diferitelor organe pe care le integrează în ansamblul funcțiilor organismului
• Hipofiza


  Glandă situată la baza encefalului, înapoia chiasmei optice, pe șaua turcească a osului sfenoid, cu formă rotunjită, diametru de 1,3 cm și masă de 500 mg, având 3 lobi: anterior, intermediar (mijlociu) și posterior
• Între hipotalamus și hipofiză se stabilesc relații anatomice și funcționale
• Între adenohipofiză și regiunea mediană a hipotalamusului este o legătură vasculară realizată de către sistemul port-hipotalamo-hipofizar
• Între neurohipofiză și hipotalamusul anterior se află tractul nervos hipotalamo-hipofizar
• Secreția hipofizară este controlată și reglată de către hipotalamus
• Hormoni secretați de adenohipofiză

  • glandulotropi (ACTH, TSH, FSH, LH)
  • non-glandulotropi (STH, prolactina)
• STH (hormonul somatotrop)


  Stimulează creșterea oaselor în lungime, îngroșarea oaselor lungi, dezvoltarea oaselor late, creșterea mușchilor și a viscerelor, cu excepția creierului, și determină o retenție de compuși ai Ca, Na, K, P, N
• Gigantism


  Tulburare hipersecretorie a STH instalată înainte de pubertate, care determină o creștere exagerată în lungime a extremităților, fără afectarea intelectului
• Acromegalie


  Tulburare hipersecretorie a STH instalată după pubertate, care determină creșterea exagerată a oaselor feței, mandibulei, oaselor late, îngroșarea buzelor, creșterea viscerelor (inima, ficatul, rinichii, limba), alungirea mâinilor și picioarelor
• Piticism sau nanism hipofizar

  Tulburare hiposecretorie a STH la copil, care oprește creșterea somatică, dar nu și cea neuropsihică, astfel încât indivizii ating o talie mică (1,20 – 1,30 m)
• Prolactina


  Stimulează secreția lactată a glandei mamare și inhibă activitatea gonadotropă, prevenind ovulația
• ACTH (hormonul adrenocorticotrop)


  Stimulează glanda corticosuprarenală, crescând concentrația în sânge a glucocorticoizilor și hormonilor sexosteroizi, și stimulează procesul de melanogeneză
• Boala Addison


  Efecte resimțite de individ în hiposecreție de ACTH, caracteristice deficitului de glucocorticoizi: hipotensiune, scade capacitatea de efort (adinamie), se pierde apă și sare
• TSH (tireostimulina)


  Are efect stimulator asupra sintezei și secreției de hormoni tiroidieni
• Boala Basedow


  Hipertiroidism cauzat de hipersecreția de TSH
• FSH (hormonul foliculostimulant)


  La femeie, stimulează secreția de estrogeni și favorizează creșterea și maturarea foliculului Graaf. La bărbat, are efect stimulator asupra dezvoltării tubilor seminiferi și a spermatogenezei
• LH (hormonul luteinizant)


  La femeie, determină producerea ovulației și apariția corpului galben, stimulând secreția acestuia de progesteron și estrogeni. La bărbat, stimulează celulele interstițiale testiculare Leydig să secrete androgeni
• MSH (hormonul melanocitostimulat)


  Secretat de lobul intermediar al hipofizei, stimulează pigmentogeneza
• ADH (hormonul antidiuretic)


  Determină creșterea absorbției facultative de apă la nivelul tubilor distali și colectori ai nefronului, reduce volumul urinar, concentrează urina și reduce secrețiile tuturor glandelor exocrine
• Oxitocina


  Hormon secretat de neurohipofiză, eliberat în circulație sub influența hipotalamusului anterior
• Lobul anterior (adenohipofiza)


  Stimulează secreția de hormon tiroidian (TSH) de către glanda tiroidă, al cărui efect este creșterea sintezei și secreției de hormoni tiroidieni (tiroxină și triiodotironină). Totodată, stimulează și secreția acestuia de progesteron și estrogeni. La bărbat, stimulează celulele interstițiale testiculare Leydig să secrete androgeni.
• Lobul intermediar (mijlociu)


  Din punct de vedere anatomic, este integrat în adenohipofiză. Secretă hormonul melanocitostimulat (MSH), al cărui precursor este similar cu al ACTH-ului. Secreția sa este inhibată de un hormon eliberat de către hipotalamus. MSH stimulează pigmentogeneza.
• Lobul posterior (neurohipofiza)


  Neurohipofiza (lobul posterior) eliberează în circulație: vasopresină (sau ADH – hormonul antidiuretic) și oxitocina (ocitocina). Aceștia sunt secretați în hipotalamusul anterior. Sub influența acestuia, pe calea tijei pituitare, ADH-ul și oxitocina sunt puși în circulație.
• ADH – hormonul antidiuretic sau vasopresina


  Determină: creșterea absorbției facultative de apă la nivelul tubilor distali și colectori ai nefronului (acțiune principală); reduce volumul urinar; concentrează urina; reduce secrețiile tuturor glandelor exocrine (în acest fel intervine în menținerea volumului lichidelor organismului); vasoconstricție (în doze mari).
• Hiposecreție de ADH


  Se pierd cantități mari de apă (până la 20L în 24h), în principal prin urină. Patologia se numește diabet insipid și apare în cazul unor leziuni la nivelul hipotalamusului sau a neurohipofizei.
• Oxitocina (ocitocina)


  Determină: contracția musculaturii netede a uterului gravid (în principal, în apropierea travaliului); contracția celulelor mioepiteliale care înconjoară alveolele și astfel are loc expulzia laptelui din glanda mamară.
• Glandele suprarenale


  Sunt glande pereche, dispuse la polul superior al rinichiului. Fiecare glandă are o zonă corticală sau periferică – corticosuprarenala (CSR) și una medulară – medulosuprarenala (MSR). Cele două prezintă diferențe din punct de vedere anatomic, embriologic și funcțional.
• Corticosuprarenala (CSR)


  Hormonii secretați de către corticosuprarenală (CSR) sunt sintetizați din colesterol și sunt de natură lipidică. Au rol vital. Conform acțiunii principale exercitată de către aceștia, se împart în 3 categorii: mineralocorticoizi, glucocorticoizi, sexosteroizi.
• Mineralocorticoizi


  Reprezentant principal: aldosteron. Acesta are un rol important în metabolismul sărurilor minerale deoarece determină: reabsorbția Na+, la schimb cu eliminare de K+ sau H+ (la nivelul tubilor uriniferi controți distali și colectori); kaliurie (K+ în exces în urină); acidurie (H+ în exces în urină); reabsorbția de Cl- (însoțește reabsorbția de Na+); reabsorbția apei (consecința gradientului osmotic creat de transportul NaCl).
• Hipersecreție de aldosteron


  Boala Conn. Ca manifestări sunt: retenția masivă de sare și apă, determină formarea de edeme și hipertensiune.
• Hiposecreție de aldosteron


  Boala Addison și este o consecință a insuficienței globale a corticosuprarenalei. Ca manifestări sunt: pierdere de apă și sare, la care se adaugă hipotensiune și scăderea capacității de efort (adinamie).
• Glucocorticoizi


  Reprezentanți: cortizon și hidrocortizon (cortizol). Circulația în sânge se face legați de proteine plasmatice. Efectele metabolice specifice sunt exercitate de o mică fracțiune liberă, nelegată a cortizolului.
• Stimularea secreției de cortizol

  Aferențele primite de la receptori, stresul, ritmul cardiac crescut sunt factori stimulatori pentru hipotalamus să acționeze asupra adenohipofizei cu eliberare de ACTH. Odată secretat, acesta va acționa asupra corticosuprarenalei și va stimula producția de cortizol. Când cantitatea de glucocorticoid este suficientă în sânge, se trimit retrograd, către adenohipofiză și hipotalamus, semnale de inhibare a secreției de ACTH. Aferențele de la receptori pot acționa asupra hipotalamusului care va inhiba ulterior secreția de ACTH.