SN vegetativ (SNV)

• Sistemul nervos vegetativ (SNV)


  Exercită control asupra miocardului, musculaturii netede și a glandelor (endocrine și exocrine), coordonând activitatea viscerelor și a vaselor de sânge. Este orientat astfel către efectori care în mod obișnuit nu se află sub un control voluntar.
• SNV


  • Cuprinde centrii nervoși dispuși intranevraxial (în SNC) și extranevraxial (în afara SNC) care se află în relație cu organele a căror activitate o controlează
  • Din punct de vedere funcțional și structural, SNV se împarte în: sistem nervos vegetativ simpatic (SNS) și sistem nervos vegetativ parasimpatic (SNPS)
  • La majoritatea organelor ajunge o inervație vegetativă dublă și antagonică
  • În cazul altor organe, simpaticul și parasimpaticul exercită efecte similare, însă diferite din punct de vedere calitativ și cantitativ
  • Sunt organe aflate sub controlul doar a unuia dintre sisteme
• Reflex vegetativ


  1. Funcționează pe baza arcului reflex vegetativ, care prezintă componente identice arcului reflex somatic, însă cu diferența de alcătuire a căii eferente

  2. Calea eferentă prezintă 2 neuroni, din care primul are corpul neuronal în substanța cenușie medulară sau cerebrală (preganglionar)

  3. Axonul primului neuron (fibra preganglionară) face sinapsă cu cel de-al doilea neuron (postganglionar) într-un ganglion vegetativ
• Receptori ai arcului reflex vegetativ

  • Baroreceptori, presoreceptori, chemoreceptori (din organe sau vase)
• Calea aferentă a arcului reflex vegetativ


  Se aseamănă cu cea de la arcul reflex somatic. Originea neuronului viscero-aferent este în ganglionii spinali sau în ganglionii extranevraxiali asociați nervilor cranieni. Dendrita acestora ajunge la receptorii din organe sau vase, axonul pătrunde în nevrax, unde intră în legătură cu centrul vegetativ simpatic sau parasimpatic.
• Calea eferentă a arcului reflex vegetativ

  1. Este fundamental diferită de cea a reflexului somatic. Deosebirea este dată de prezența unor ganglioni vegetativi latero-vertebrali (în cazul SNS) sau juxta-viscerali și intra-murali (în cazul SNPS)

  2. La nivelul ganglionilor se face sinapsă între axonul neuronului vegetativ preganglionar mielinizat și neuronul vegetativ postganglionar nemielinizat

  3. Axonul acestuia din urmă formează fibra postganglionară care va ajunge la organul efector vegetativ (mușchi neted sau glandă)

  4. La nivelul diferitelor viscere, SNV formează plexuri vegetative mixte: simpatico-parasimpatice.
• Centri nervoși


  • SNS - în coarnele laterale ale măduvei toracale și lombare superioare
  • SNPS - nucleii parasimpatici din trunchiul cerebral; măduva sacrală (S2-S4) - nucleul parasimpatic pelvin
• Căile SNV


  1. SNS - căi proprii; lanțurile simpatice paravertebrale (latero-vertebrale)

  2. SNPS cranian - căile unor nervi cranieni (III, VII, IX, X)

  3. SNPS sacral - căile nervilor pelvici

  4. În cazul SNPS, sinapsa stabilită între fibrele preganglionară și postganglionară se desfășoară în ganglionii juxta-viscerali (în apropierea viscerului) sau intra-murali (în peretele viscerului/ organului)

  5. În cazul ambelor sisteme (SNS și SNPS), mediatorul chimic eliberat - acetilcolina - între fibrele preganglionară și postganglionară, este același. La capătul periferic al fibrei postganglionare, la contactul cu organul efector, la SNS se eliberează noradrenalină, iar la SNPS, acetilcolină.
• Neurotransmițători SNV


  • Sinapsele adrenergice folosesc noradrenalina/ noepinefrina (NA) și/ sau adrenalina/ epinefrina
  • Sinapsele colinergice folosesc acetilcolina (Ach)
  • Există și sinapse noncolinergice, nonadrenergice care eliberează monoxidul de azot
• Diferențiere SNS și SNPS

  • Originea fibrelor preganglionare
  • Localizarea ganglionilor
  • Distribuția fibrelor postganglionare
  • Activare/ inhibare organism
• Acțiunile celor două sisteme (SNS și SNPS) trebuie menținute în echilibru pentru a menține homeostazia
• Moduri de acțiune ale SNS și SNPS la nivelul viscerelor

  • Antagonist
  • Complementar
  • Cooperant
• Organe fără inervație parasimpatică

  • Medulosuprarenale
  • Glande sudoripare
  • Mușchii erectori ai firelor de păr
  • Majoritatea vaselor sangvine
• În termoreglare, intervine și sistemul simpatoadrenal
• Efecte ale stimulării SNV asupra diferitelor organe

  • Ochi
  • Glande lacrimale
  • Glande sudoripare
  • Glande salivare
  • Glande gastrice
  • Glande intestinale
  • Glande medulosuprarenale
  • Cord
  • Vase sangvine
  • Plămâni
• Relaxarea mușchiului ciliar


  Acomodare pentru vederea la distanță
• Contracția mușchiului ciliar


  Acomodare pentru vederea de aproape
• Glande lacrimale


  • Scad secreția
  • Stimulează secreția
• Glande sudoripare


  • Stimulează secreția
  • Stimulează secreția la nivel palmar
• Glande salivare


  • Scad secreția - determină secreție salivară vâscoasă
  • Cresc secreția - determină secreție salivară apoasă
• Glande gastrice


  • Scad secreția
  • Stimulează secreția
• Glande intestinale


  • Nu are efect
  • Stimulează secreția
• Glande medulosuprarenale


  • Stimulează secreția hormonală
  • Nu are efect
• Cord


  • Cresc: frecvența, conducerea și forța de contracție
  • Scad: frecvența și conducerea; pe forța de contracție nu are efect
• Vase sangvine


  • În principal, vasoconstricție; afectează majoritatea vaselor (arteriole din tegument, viscere și parțial din mușchii striați)
  • Dilatație în câteva teritorii vasculare
• Plămâni


  • Dilată arborele bronșic
  • Constricție la nivelul arborelui bronșic
• Plămâni


  • Inhibă secreția glandelor mucoase
  • Stimulează secreția glandelor mucoase
• Tractul gastrointestinal


  • Inhibă motilitatea
  • Stimulează motilitatea
• Tractul gastrointestinal


  • Stimulează închiderea sfincterelor
  • Relaxează sfincterele (de cele mai multe ori)
• Ficat


  • Stimulează glicogenoliza
  • Nu are efect
• Pancreas


  • Inhibă secreția exocrină
  • Stimulează secreția exocrină
• Splină


  • Stimulează contracția
  • Nu are efect
• Tract urinar


  • Reduce debitul urinar și secreția de renină; determină contracția sfincterului vezical intern
  • Contractă mușchiul detrusor vezical; relaxează sfincterul vezical intern
• Sistemul nervos vegetativ SIMPATIC prezintă următoarele caracteristici:
• Sistemul nervos vegetativ PARASIMPATIC prezintă următoarele caracteristici:
• Meningita


  Reprezintă inflamarea meningelor de la nivel spinal sau cerebral. Etiologiile pot fi multiple: bacteriene sau virale.
• Encefalita


  Boală inflamatorie acută a creierului, cauzată de prezența unor virusuri la nivelul SNC. O altă cauză poate fi o reacție de hipersensibilitate inițiată de un virus sau o proteină străină organismului. Patologia se remarcă prin disfuncții cerebrale extinse și grave.
• Hemoragiile cerebrale


  Reprezintă un grup de afecțiuni cerebrale apărute ca urmare a unor sângerări la nivelul țesutului cerebral, în spațiile epidural, subdural sau subarahnoidian. În general apare ca urmare a ruperii unui vas ateromatos la o persoană ce prezintă hipertensiunea arterială. În cazuri mai rare poate apărea ca urmare a ruperii unui anevrism congenital sau unei malformații congenitale. Hemoragiile cerebrale mai pot apărea și în urma unor traumatisme. Sun afecțiuni cu mortalitate ridicată care reprezintă urgențe medico-chirurgicale; chiar dacă hemoragia este oprită și se face drenarea sângelui, există posibilitatea ca pacienții să rămână cu sechele neurologice mari.
• Coma


  Stare clinică în care se poate găsi un pacient în situația în care acesta nu poate fi trezit și nici nu oferă niciun răspuns la nicio categorie de stimuli aplicați. În cazul în care aplicarea stimulilor are un caracter repetitiv, aceasta poate determina cel mult reflexe primitive de apărare. În cazul în care starea de comă are un caracter profund, reflexele cu sediul în trunchiul cerebral și cele miotatice pot fi absente. Coma prezintă multiple cauze care constau în disfuncții la nivelul emisferelor cerebrale, diencefalului și punții. Cele mai des întâlnite cauze sunt: traumatismele cerebrale, hemoragiile cerebrale sau afecțiuni cerebrale difuze sau metabolice.
• Convulsiile


  Pot fi: izolate sau nerecurente. Manifestarea lor se face doar în anumite situații, cum ar fi boli febrile, traumatisme craniene. Se mai pot manifesta în epilepsie (boală cronică, recurentă care se caracterizează prin debut brusc, cu pierderea conștienței, cu activitate motorie necontrolată și caracteristică, precum și cu fenomene senzoriale). Factorul determinant este stimularea excesivă a celulei nervoase.