Noduri, internoduri ramuri si muguri

• Tulpina


  Organ cu o creştere geotropic negativă şi aşezată în prelungirea rădăcinii, alături de care formează organele axiale. Are formă cilindrică sau cilindro-conică şi o simetrie radiară.
• Principalele funcţii ale tulpinii

  • Conducere ascendentă a sevei brute de la rădăcină spre sistemul foliar
  • Conducere descendentă a sevei elaborate
  • Susţinere a frunzelor, ramurilor, florilor, fructelor etc., cărora le dă naştere şi pe care le expune în condiţii cât mai favorabile
• Alte funcţii ale tulpinilor metamorfozate

  • Apărare
  • Depozitare
  • Fotosinteză
  • Înmulţire vegetativă
• Tulpinile reprezintă organe foarte variate în lumea plantelor, răspândite în toate mediile: aeriene, subterane, acvatice
• Tulpina celor mai multe plante este alcătuită dintr-o axă principală pe care în mod obişnuit se află axe sau ramuri secundare, terţiare etc.
• Tulpină și ramuri


  • Pe ele sunt inserate frunzele la nivelul unor porțiuni mai dilatate, denumite noduri, unde se fixează mugurii
• Internod


  Segmentul tulpinal sau caulinar cuprins între două noduri succesive
• Internodiile sunt din ce în ce mai scurte pe măsură ce se aproprie de vârful tulpinii respective
• Mugure terminal

  Apexul tulpinii, are dimensiuni mai mari și este protejat de câteva frunze
• Mugure terminal

  1. Vârful vegetativ (con de creștere) cuprinde meristeme apicale primordiale

  2. Pe marginile sale se găsesc proeminențe exogene

  3. Primordiile frunzelor sunt proeminențele exogene la subsuoara cărora se dezvoltă tot exogen primordiile mugurilor axilari

  4. Fața externă a primordiilor crește mai repede decât cea internă, astfel încât partea externă se încovoaie peste vârful mugurelui și-l apără, primordiile acoperindu-se la rândul lor unele pe altele
• Catafile

  Frunze mici, solzoase, incomplet dezvoltate, reduse la teacă și au rol de protecție a mugurelui, căzând la deschiderea mugurelui; au în structura lor o epidermă cu cuticula groasă, adesea cu sclereide și peri glandulari ce produc niște rășini cu rol protector
• Muguri acoperiţi


  Prezintă un înveliş protector
• Muguri nuzi


  Lipsiţi de elemente protectoare
• Muguri nuzi

  • Vibunum lantana
  • Cornus sanguinea
• Muguri solitari


  Dispuşi câte unul la subsuoara frunzei
• Muguri sesili

  Fixaţi direct pe ramuri
• Muguri pedicelaţi


  Prezintă un mic pedicel
• Axila frunzei


  Unghiul de la noduri format de baza frunzei cu tulpina
• Muguri axilari sau laterali


  Situaţi la nivelul axilei frunzei, din care se vor dezvolta ramuri laterale
• Muguri terminali (apicali)


  Se găsesc în vârful tulpinii sau a ramurilor, asigurând creşterea în lungime
• Muguri axilari


  Se dezvoltă de-a lungul axelor, la subsuoara unor frunze care se numesc bractei
• Dezvoltarea unui mugure axilar

  1. Se poate dezvolta şi da naştere la o ramură fie în acelaşi an în care s-a format (plantele ierboase)

  2. Fie în anul următor (fag, stejar), unde ei se formează vara şi rămân în repaus iarna, dezvoltându-se în primăvara următoare
• Aşezarea mugurilor pe tulpină

  • Alternă – câte unul la câte un nod
  • Opusă – câte doi la câte un nod, aşezaţi faţă în faţă
  • Verticilată – câte trei sau mai mulţi la un nod
• Poziţia mugurilor colaterali

  • În linie orizontală (Prunus spinosa, Cerasus avium)
  • Unii deasupra celorlalţi când se numesc seriali sau longitudinali (Juglans regia, Forsythia sp, Lonicera xylosteum)
• Tipuri de muguri după felul organelor care se dezvoltă din ei

  • Foliari (vegetativi) formând ramuri cu frunze
  • Florali (floriferi) formând flori
  • Micşti când din acelaşi mugure se dezvoltă ramuri cu frunze şi flori (Bruckenthalia, Malus sp., Pyrus sp. etc)
• Muguri foliari

  • Mai mici şi mai zvelţi
• Muguri florali

  • Mai bombaţi, globuloşi (Cerasus avium)
• Muguri axilari dorminzi


  Muguri care rămân în stare de viaţă latentă un număr mare de ani (până la 100)
• Muguri dorminzi


  • Adesea sunt acoperiţi de peridermă
  • Reprezintă o rezervă potenţială a plantei
  • Dezvoltarea lor este cauzată de diferite fenomene externe (îngheţul) sau atacurile insectelor defoliatoare
• Activarea mugurilor dorminzi

  1. Dacă mugurii normali devin insuficienţi, mugurii adormiţi pot intra în activitate

  2. Produc ramuri proventive
• Ramuri proventive


  • Lăstarii formaţi pe trunchiul arborilor (Tilia sp, Quercus sp, Salix sp, Populus sp)
• Cauliflorie


  • Pe ramuri bătrâne se dezvoltă flori din muguri adormiţi (Quercus sp., Fagus sp., Cercis siliquastrum)
• Înlocuirea mugurilor terminali

  1. Când mugurele terminal dispare, el este înlocuit de mugurele axilar cel mai apropiat

  2. Cât timp există mugurele terminal, el exercită o influenţă inhibitoare asupra mugurilor axilari vecini

  3. Indepărtând mugurele terminal, cel de înlocuire se dezvoltă, astfel că alungirea axei 2 principale se opreşte, dezvoltând axe laterale
• Muguri adventivi


  Muguri care nu-şi au originea în vârful vegetativ şi nici la axila frunzelor, ci în locuri nedeterminate pe internodii şi uneori pe frunze sau pe rădăcini
• Muguri adventivi

  • Originea lor este endogenă: la rădăcină în felogen sau periciclu, la tulpină în cambiu, la frunze în cambiul nervurilor sau epidermă
• Rolul mugurilor adventivi e important în practică, ca mijloc de înmulţire la plantele de cultură şi ornamentale, pe cale vegetativă
• Monocaule


  Tulpini neramificate la un număr redus de plante
• Plante monocaule

  • Multe liliate (palmieri, lalea, ghiocel, brânduşa)
  • Foarte puţine magnoliate (Corydalis intermedia)
• Ramuri

  • Ramuri principale - de ordinul I
  • Ramuri secundare - de ordinul II
  • Ramuri terţiare - de ordinul III
• Formarea ramurilor

  1. Ramuri principale iau naştere din mugurii ce se formează pe axa principală

  2. Ramuri secundare se formează din muguri aşezaţi pe ramurile principale