Cel de-al treilea organ vegetativ al cormofitelor, ce reprezintă o expansiune laterală a unor axe caulinare, constituind împreună cu tulpina, o categorie numită lăstar
Frunza
Simetrie
Structură
Mod de creștere
Durată de viață
Dispoziția aparatului conducător
Simetrie frunza
Monosimetric, prin ea putându-se duce un singur plan de simetrie, ce trece prin peţiol și nervura principala a limbului foliar
Frunze asimetrice
Ulmus sp.
Frunze cu simetrie radiară
Frunzele cilindrice de la Sedum acre
Structura frunzei
Dorsi-ventrală la cele cu limbul bifacial
Frunze
Prezintă două feţe, în care ţesuturile ce le alcătuiesc sunt diferite ca formă şi structură
Faţa superioară a frunzei se numeşte adaxială (ventrală) şi e acoperită cu epiderma superioară cu unele particularităţi
Faţa inferioară se numeşte abaxială (dorsală) şi e marginită de o epidermă inferioară
Atât structura epidermelor cât şi a ţesuturilor subepidermale variază pe cele două feţe opuse
Această structură e determinată de curbură spre exterior, ceea ce face ca ţesuturile mai interne să ocupe faţa superioară, iar cele dinspre exterior vor ocupa faţa inferioară
Frunze
Poziția față de muguri și ramuri
Ramurile și mugurii normali se află totdeauna deasupra punctului de inserție al frunzei, adică în axila ei
Frunzele se îndepărtează și se răsfiră, fiind expuse în plină lumină solară, adaptare legată de fotosinteza
Creșterea frunzei
1. Frunzele devin mature în câteva zile după apariție
2. Meristemele dispar
3. Creșterea se oprește
Excepții la creșterea limitată a frunzelor
Unele pteridofite
Welwitschia mirabilis (o pinofită din deșertul Kalahari)
Durata de viață a frunzelor
La plante anuale și unele perene, frunzele trăiesc doar câteva luni
La unele plante perene, frunzele pot trăi 5-8 ani
Welwitschia mirabilis se naște și moare cu aceleași două frunze
Frunza
Suprafata mare a limbului
Numar ridicat de stomate
Continut mare de pigmenti asimilatori
Spatii intercelulare mari
Retea densa de nervuri
Celelalte organe de plante pot indeplini aceste trei functii, dar frunza le realizeaza cu eficienta maxima
Frunze metamorfozate
Frunze adaptate la indeplinirea altor functii ce caracterizeaza alte organe (protectoare, cu rol de depozitare a substantelor de rezerva, adaptate nutritiei carnivore, cu rol de absorbtie sau in inmultirea vegetativa)
Înainte de deschiderea mugurilor, frunzele sunt obligate să ocupe un spaţiu restrâns fără a se deranja prea mult unele pe altele
În muguri, frunzele se răsucesc, se îndoaie, se plisează, lăsând urme şi la maturitate
Prefoliaţia (vernaţia)
Aşezarea individuală a frunzelor în mugure, luată fiecare în parte, şi nu în raport unele cu altele
Foliaţia (estivaţia)
Aşezarea frunzelor în mugure ţinând cont de raportul dintre frunzele vecine
Prefoliaţia (vernaţia) este util pentru determinarea speciilor lemnoase în timpul iernii
Aşezarea frunzelor pe tulpină şi pe ramuri
Este în general constantă şi caracteristică diferitelor grupe de specii de plante
Se realizează după anumite reguli, cu studiul cărora se ocupa filotaxia
Dispoziţia frunzelor pe tulpină
1. Determinată de anumite particularităţi ale mugurelui foliar
2. Influenţa exercitată de către auxine, gibereline
3. Regimul hidric (sărurile minerale), acţiunea luminii, a temperaturii
Nod
Locul pe tulpină unde se inserează una, două sau mai multe frunze
Creştere intercalară a tulpinii
Foarte redusă la unele plante, frunzele par a fi aşezate toate la acelaşi nivel bazal, în apropiere de sol
Dispoziţie "in rozeta" sau dispoziţie "radicală"
Frunzele sunt aşezate toate la acelaşi nivel bazal, în apropiere de sol (la Taraxacum, Plantago, Primula etc.)
Frunze caulinare
Frunzele se fixează pe tulpini şi pe ramuri la noduri, separate de internoduri
Aceeaşi plantă poate avea atât frunze radicale cât şi caulinare (Verbascum, Gentiana, Hieracium)
Tipuri de dispoziție a frunzelor caulinare
Alternă sau în spirală
Opusă
Verticilată
Dispoziție alternă sau în spirală
Constă în așezarea a câte unei singure frunze la fiecare nod; este cea mai frecventă
Dispoziție opusă
Când la fiecare nod se prind câte 2 frunze față în față
Dispoziție opusă în cruce
Decusată, în raport cu nodul vecin, adaptare care favorizează expunerea la lumină a limbului foliar
Dispoziție verticilată
Când la fiecare nod se dezvoltă trei sau mai multe frunze
Uneori, la aspectul verticilat, pe lângă frunze participă și stipelele cu formă asemănătoare limbului
Pe lujerii ortotropi frunzele se află dispuse în serii, în lungul unor linii numite ortostihuri, de obicei echidistante, în număr redus şi constant pentru fiecare specie.