1.3.TIPURI DE FRUNZE SUB ASPECT ONTOGENETIC ŞI FUNCŢIONAL

• Cotiledoane


  Primele frunze care apar pe axa tulpinală a embrionului. Se mai numesc şi germinative.
• Cotiledoane

  • Frunzuliţe subţiri cu nervuri incomplete (Ricinus communis)
  • Frunze groase, bogate în substanţe de rezervă (Phaseolus vulgaris)
• Plante acotiledonate


  Plante parazite (Cuscuta, Orobanche) şi semiparazite (Viscum album) la care cotiledoanele lipsesc în alcătuirea embrionului
• Plante cotiledonate

  Toate celelalte plante autotrofe, superioare, care au cotiledoane
• Număr de cotiledoane

  • 2-15 (pinofite)
  • 2 (magnoliate)
  • 1 (liliate)
• Rol cotiledoane


  Furnizează substanţe de rezervă pentru creşterea şi dezvoltarea embrionului până la apariţia frunzelor asimilatoare
• Cotiledoane la liliate şi unele magnoliate cu germinaţie hipogee

  • Rămân în sol, nu conţin cloroplaste, au rol de depozitare a substanţelor de rezervă
• Cotiledoane la alte magnoliate cu germinaţie epigee

  • Sunt scoase la suprafaţa solului, formează cloroplaste, au rol asimilator în primele etape ale ontogeniei
• Cotiledoane la majoritatea plantelor

  • Viaţă scurtă, se usucă şi cad după golirea de conţinut
• Cotiledoane la Monophyllea

  • Viaţă lungă, persistă toată viaţa, singurele frunze ce realizează fotosinteza
• Structura cotiledoanelor

  • Epidermă stomatiferă, mezofil omogen (adesea de tip palisadic) sau heterogen, fascicule conducătoare. Structură bifacială dorsiventrală la cele mai multe plante.
• Catafilele sunt frunze inferioare ce în dezvoltarea plantelor apar imediat după cotiledoane, având originea în segmentul inferior al primordiilor foliare. Sunt organe reduse, incomplet dezvoltate, de regulă formate numai din teacă, cu rol de apărare, mai rar de depozitare. Sunt solzii care apără mugurii (castan), frunzele reduse de pe tuberculi, rizomi şi bulbi. Catafilele pot fi caduce sau persistente.
• Nomofile


  Frunze mijlocii, propriu-zise, asimilatoare - frunze adevărate, tipice, cu rol în fotosinteză, respiraţie, transpiraţie
• Nomofile

  • Protofile
  • Metafile
• Protofile


  Frunze care se formează imediat după cotiledoane, în loc de catafile, sau după acestea. Sunt foarte mici în comparaţie cu frunzele propriu-zise și au forme mai simple (întregi, mai puțin lobate, mai scurte, mai înguste, solitare, cu trei muchii și margine dinţată, aciculare, opuse)
• Metafile


  Frunze care se formează mai târziu, la plantele mature
• Protofile


  Pot fi întregi, iar metafilele penat-compuse (Phaseolus, Fraxinus)
• Protofile


  Pot fi ovale, sesile, opuse, cu dispoziție orizontală, iar metafilele lanceolate, peţiolate, alterne, dispuse vertical (Eucalyptus)
• Nomofile de tinereţe


  Frunze care apar până la înflorirea plantei (de exemplu, frunzele lobate la Hedera helix)
• Nomofile mature


  Frunze care se formează la plantele mature (de exemplu, frunzele întregi la Hedera helix)
• Între protofile și metafile pot exista multe forme de trecere
• În funcție de nivelul la care se inseră, nomofilele pot fi radicale și caulinare, prezentând în unele cazuri deosebiri de formă și structură între ele
• Hipsofile


  Frunze superioare, ultimele organe foliare ce se formează pe tulpină la înflorirea plantelor. Ele sunt incomplet dezvoltate.
• Hipsofile apar doar la magnoliofite şi reprezintă organe de protecţie pentru floare sau inflorescenţe, făcând la rândul lor trecerea spre piesele periantului.
• Hipsofile

  • Bracteele de la baza inflorescenţelor apiaceelor (Daucus carota) şi asteraceelor (Taraxacum officinale)
  • Glumele şi glumelele poaceelor
  • Spata ce înveleşte inflorescenţa la Araceae (Arum maculatum)
  • Solzii de la cupa fagaceelor (Quercus pedunculata)
  • Caliculul şi caliciul suplimentar de la Fragaria sau Malva
  • Bracteea ce însoţeşte fructul la Tlia cordata