1.4. MORFOLOGIA FRUNZEI LA BRIOFITE ŞI PTERIDOFITE

• Frunzuliţele de la muşchii frunzoşi (Polytrichum sp.) sunt mici, sesile, uninerve, cu limbul îngust-lanceolat, ascuţit la vârf şi dinţat pe margini, cu o structură destul de simplă, din care lipsesc întotdeauna vasele conducătoare veritabile.
• Frunza pteridofitelor actuale


  Un organ pentru care se consideră mai adecvat termenul de frondă
• Fronda


  • Are o creștere apicală definită sau până la completa ei formare
  • Prefoliația este circinată, scorpioidă, adică frunza este răsucită de la vârf spre bază în formă de spirală
• La multe pteridofite actuale fronda este încă foarte divizată, există și grupe cu fronda mai puțin divizată și de dimensiuni mari
• Fronda pteridofitelor

  • Prezintă o morfologie foarte variată
• Fronda

  La multe pteridofite (în special cele din grupa Pteropsida) este formată din pețiol și limb; la altele nu este diferențiată în cele două părți (Selaginella sp., Lycopodium sp., Isoetes sp.)
• Fronda

  La Equisetum sp., sunt mici, brune, reduse la scvame sau solzi, inserate în verticil la noduri și concrescute pe o bună parte din lungimea lor, formând astfel o teacă dințată
• Limb


  • Întreg (Phyllitis sp., Salvinia natans)
  • Penat-partit (Polypodium vulgare)
  • Penatsectat (Asplenium sp.)
  • Dublu-sectat (Anthyrium sp.)
• Pteridofite


  • Posedă două tipuri de frunze: microfile și macrofile
• Microfile

  Frunze mici, scvamiforme sau ligulate, nediferenţiate în peţiol şi lamină
• Pteridofite microfiline

  • Întâlnite în clasele Lycopodiatae şi Equisetatae
• Macrofile


  Frunze de dimensiuni mari diferenţiate în peţiol şi lamină (întreagă sau penat-divizată)
• Din punct de vedere fiziologic frunzele/frondele pot fi sterile (asimilatoare, vegetative), numite trofofile şi fertile (purtătoare de sporangi/sporangifere), numite sporofile (Botrychium lunaria). Există şi o a treia categorie de frunze – trofosporofilele – care îndeplinesc ambele funcţii (Cystopteris fragilis, Dryopteris filix-mas, Asplenium trichomanes ş.a.).
• Frunze penate

  1. Alcătuite din ramificaţii foliate de ordinul I numite segmente primare (lobi, aripi, pinna), dispuse pe ambele laturi ale unei axe comune numită rahis

  2. Segmentele primare pot să prezinte ramificaţii de ordinul II (segmente secundare)

  3. Segmentele secundare se pot ramifica în segmente de ordinul III (segmente terţiare)

  4. Elementele foliare ale segmentelor de ordinul II–IV se numesc pinule (aripioare)
• Macrofile


  • Caracterizează pteridofitele din clasa Polypodiatae
• Nervaţiunea frunzei este şi ea diferită: uninervă la pteridofitele microfiline (Lycopodiatae, Equisetatae) sau multinervă la cele macrofiline; aceasta din urmă poate fi penată (Polypodium sp.) sau, foarte rar, palmată (Pteridium aquilinum)
• Genul Lycopodium


  Frunze microfile (până la 1 cm lungime), sesile, uninerve, înguste, fără ligulă, dispuse spiralat, diferenţiate în trofofile şi sporofile
• Sporangii


  Dispuşi în axila sporofilelor, sunt dispersaţi în lungul tulpinilor ascendente sau grupaţi în spice sporifere
• Genul Selaginella (struţişor)


  Frunze mici, sesile, moi, egale sau inegale, dispuse opus sau altern, prevăzute la bază cu o anexă solzoasă numită ligulă (cu rol în absorbţia şi acumularea apei)
• Frunzele

  Diferenţiate în trofofile şi sporofile
• Sporangii


  Dispuşi în axila sporofilelor ligulate, sunt grupaţi în spice sporifere situate pe ramurile ascendente
• Plantele din genul Equisetum


  Frunze uninerve, reduse la scvame (neasimilatoare), dispuse verticilat la noduri şi concrescute în teci comune, dinţate
• Botrychium lunaria (limba cucului, iarba dragostei)


  Creşte anual câte o singură frunză formată din două părţi distincte: o parte sterilă, întreagă sau divizată, verde, asimilatoare (trofofilă) şi o parte fertilă, galben-brunie care poartă sporangi (sporofila)
• Familia Polypodiaceae cuprinde pteridofitele cele mai numeroase si mai frecvent întâlnite. Plante perene cu rizom, prezintă următoarele tipuri de frunze: trofosporofile, rar întregi, frecvent variat divizate, lung peţiolate, de tip macrofil sau diferenţiate în trofofile şi sporofile (Blechnum spicant). Sporangii grupaţi în sori pe faţa inferioară a frunzei, prezintă inel mecanic de dehiscenţă.