INFLORESCENTA

• Magnoliatae şi Liliatae


  Florile pot fi dispuse solitar sau în inflorescenţe
• Flori solitare

  • Anemone nemorosa (floarea Paştelui, păştiţa albă)
  • Anemone ranunculoides (floarea Paştelui, păştiţa galbenă)
  • Galanthus nivalis (ghiocel)
• Inflorescenţa


  Modul de grupare a axelor florifere pe tulpini sau ramuri
• Dispoziţia florilor pe tulpină este un caracter constant în cadrul anumitor grupe sistematice, având valoare de diagnoză
• Inflorescenţe

  • Pot fi simple sau compuse (homotactice şi heterotactice)
  • Pot fi racemoase (botritice, centripetale, nedefinite) sau cimoase (centrifugale, definite)
• Inflorescenţe racemoase

  Caracterizează plantele cu ramificare monopodială
• Inflorescenţe cimoase

  Florile sunt purtate de ultimele ramificaţii simpodiale
• Inflorescenţele simple monopodiale (racemoase)


  Prezintă o axă principală, cu creştere indefinită (nu se termină cu o floare), care trece prin întregul sistem de ramificaţie (monopodiu); de pe axa principală pornesc numeroase axe florifere secundare care se termină cu câte o floare. Florile de la bază sunt mature faţă de cele din vârf.
• Inflorescenţele monopodiale

  • Axul lung sau scurt
  • Axul subţire sau gros
• Inflorescenţele monopodiale cu axul lung şi subţire

  Racemul, spicul şi amentul
• Inflorescenţele monopodiale cu axul scurt şi gros

  Capitulul şi calatidiul
• Racemul este o inflorescenţă întâlnită frecvent la

  reprezentanţii familiei Fabaceae şi Brassicaceae. Racemul propriu-zis este alcătuit dintr-o axă de pe care se dezvoltă axe

  florifere neramificate, fiecare de la subsuoara unei bractee. La brasicacee florile nu sunt bracteate (Capsella bursapastoris

  – traista-ciobanului, Thlaspi arvense – punguliţă etc.).
• Spicul simplu este asemănător racemului, florile hermafrodite fiind însă aproape sesile. Se găseşte la Plantago

  sp. (patlagină), Carex sp. (rogoz), Alopecurus pratensis (coada vulpii) ş.a. Axa principală este rigidă, nedeterminată şi

  întotdeauna mai dezvoltată decât axele secundare. Pedicelii florali sunt extrem de scurţi şi florile dispuse la subsuoara

  bracteilor, par a fi sesile. De obicei spicele sunt erecte.
• Amentul (mâţişor) este asemănător spicului dar are axul flexibil şi pendul iar florile sunt unisexuate mascule. Se

  întâlneşte şi la alte plante lemnoase: Carpinus betulus (carpen), Corylus avellana (alun), Populus sp. (plop), Salix sp.

  (salcie) Juglans sp (nuc). La Betula sp. şi florile femeieşti formează amenţi. După polenizare, amenţii bărbăteşti cad.
• Corimbul derivă din racem, dar se deosebeşte de acesta prin pedunculii inegali, aşezaţi altern, la înălţimi diferite,

  care ajung aproximativ la aceeaşi înălţime. Cele mai tinere flori se întâlnesc la vârful axei principale, respectiv în centrul

  inflorescenţei privită apical. Se întâlneşte la Pyrus sativa (păr), Spiraea ulmifolia, Prunus mahaleb etc. La Brassicaceae,

  în special, se găsesc forme intermediare între racem şi corimb.
• Spadice (spadix)


  O variantă a spicului la care axa e cărnoasă şi uneori colorată, iar florile masculine şi feminine sesile sunt protejate de o hipsofilă exagerat de mare în formă de cornet (spată) care uneori înconjoară întreaga inflorescenţă
• SPADICELE Este caracteristic familiei Araceae
• Spadice de la Arum maculatum (rodul-pământului)


  • Florile unisexuate: cele masculine dispuse superior iar cele feminine inferior
  • Între acestea, cât şi deasupra celor masculine se află flori sterile, rudimentare, globuloase, cu vârful filiform
• Spadice


  • Typha sp. (papura)
  • Ştiuletele la Zea mays (porumb)
• Ştiuletele la Zea mays (porumb)

  Poate fi considerat spadix, dar axa e lignificată, iar florile sunt femeieşti şi protejate de bractee mari numite pănuşi
• Umbela simplă este inflorescenţa la care florile pleacă de la acelaşi nivel şi ajung la aceeaşi înălţime. La baza

  pedunculilor florali (radii), bracteele formează un verticil numit involucru. Se întâlneşte la Cornus mas (corn), Allium

  ursinum (leurdă), Coronilla varia (coronişte), Lotus corniculatus (ghizdei), Cerasus sp., Primula officinalis etc.
• Capitulul este o inflorescenţă sferică, cu axa principală scurtă şi uşor dilatată (receptacul), pe care sunt dispuse

  flori sesile sau scurt pedicelate. Astfel poate fi descrisă inflorescenţa la Trifolium pretense (trifoi). Axa mai poate fi conică

  şi goală la Matricaria chamomilla, semiglobuloasă şi compactă la Matricaria inodora. Un exemplu tipic de capitul se

  întâlneşte şi la Echinops sp. Inflorescenţa este frecvent întâlnită la reprezentanţii familiei Fabaceae şi caracteristică pentru

  familia Asteraceae
• Calatidiul (antodiu) are axa turtită ca un disc sau un taler, florile sunt sesile iar pe margini există întotdeauna

  bractee (foliole involucrale) ce formează involucrul calatidial. Este tipică pentru familia asteraceelor: Helianthus annuus

  (floarea-soarelui), Bellis perennis (bănuţei), Hieracium villosum (vulturică), Leontodon hispidus (potcapul călugărului),

  Taraxacum officinale (păpădie), Carlina acaulis, Telekia speciosa, Lappa majo. etc.
• INFLORESCENŢE SIMPLE SIMPODIALE (CIMOASE) prezintă o axă primară cu creştere definită (se

  termină cu o floare). Pe axa primară se diferenţiază axe de ordine şi vârste diferite, cu creştere definită. Nu se formează o

  axă comună, care să treacă prin întregul sistem de ramificaţie (monopodiu), ci un simpodiu alcătuit din axe de vârste şi

  ordine diferite. Florile sunt cu atât mai tinere cu cât sunt mai îndepărtate de vârf. După numărul ramurilor simpodiale

  purtătoare de flori care pornesc din acelaşi loc, se deosebesc: monocaziul, dicaziul şi pleiocaziul.
• Monocaziu

  Cima monocazială, cima unipară
• Variante ale monocaziului

  • Drepaniu
  • Cincin
  • Ripidiu
  • Bostrix
• Drepaniu

  Monocaziu cu axe florifere secundare succesive care se dezvoltă în acelaşi plan, numai într-un sens, de unde aspectul de seceră
• Drepaniu


  • Juncus efussus (ţipirig)
• Cincin

  Monocaziu cu axe florifere secundare care se succed totdeauna alternativ, la dreapta şi la stânga, transversal faţă de medianele bracteilor axelor mamă. Axele noi se dezvoltă în planuri diferite, formând între ele un unghi ascuţit. Înainte de deplina dezvoltare, forma este curbată.
• Cincin


  • Symphytum officinale (tătăneasă)
• Glomerul


  Variantă a cincinului la care axele se scurtează mult, florile apărând îngrămădite
• Glomerul

  • Beta sp., Chenopodium sp.
• Ripidiu

  Monocaziu cu ramificare în acelaşi plan, însă în direcţii opuse, încât inflorescenţa are formă de zig-zag. Alternativ, fiecare axă stă pe partea posterioară a axei principale.
• Ripidiu

  • Iris germanica (stânjenel)
• Bostrix


  Monocaziu cu axele florifere secundare într-o succesiune urmând aceeaşi direcţie dar nu în acelaşi plan. Axele formează între ele un unghi drept. Medianele fiecărei axe laterale sunt aşezate transversal faţă de axele mamă care le-au produs. Punctele de inserţie ale bracteilor se succed de-a lungul unei linii helicoidale.
• Bostrix

  • Hemerocallis sp (crin galben), Gladiolus sp.
• Dicaziul


  Cima bipară, cima dihotomică falsă
• Dicaziul


  1. Axa principală terminată cu o floare

  2. Sub ea, la primul nod subfloral, se formează două axe florifere opuse, mai lungi ca axa principală

  3. Axele florifere se comportă ca și axa principală, repetând în creștere același tip de ramificare
• Falsă dichotomie

  Caracteristică taxonilor Melandrium album (guşa porumbelului), Myosoton aquaticum etc.
• Inflorescența cimoasă la Salvia sp.


  Formată numai din trei flori, una mijlocie provenită din mugurele terminal și două laterale