Structura corpului. Corpul vegetativ al ciupercilor, miceliul, constă din hife - fire subţiri puternic ramificate
Miceliul
Asigură fixarea de substrat, absorbția şi transportarea apei şi a substanțelor dizolvate în ea
Poate fi neseptat, prezentând o celulă gigantică puternic ramificată cu mai multe nuclee, şi septat, segmentat prin pereți despărțitori (septuri) în celule cu unul sau mai multe nuclee
Celulele comunică prin orificiul din centrul septelor
Miceliul septat, ale cărui celule conțin un nucleu haploid (n), este numit primar, iar cel în care nucleele haploi-de sunt grupate câte două - secundar sau dicarionic
La unele ciuperci (drojdii), miceliul lipseşte, corpul lor vegetativ reprezentând celule solitare
Corpuri de fructificație
Se dezvoltă pe miceliu la unele specii (ascomicete, bazidiomicete)
Adăpostesc organele în care se formează sporii sexuali
Spre deosebire de miceliu, care poate trăi zeci de ani, corpurile de fructificaţie au o viață scurtă
Structuri speciale pentru dobândirea hranei
Haustorii - ramuri specializate ale miceliului care pătrund în ţesuturile gazdei şi absorb substanţele nutritive
Capcane - inele contractile din trei celule (fiind atinse de jertfa potenţială, celulele inelului se măresc în volum, asfixiind prada)
Plase lipicioase, formate din mai multe inele
Nutriția
Ciupercile sunt organisme heterotrofe
Digestia lor este extracelulară: secretă fermenţi hidrolitici ce descompun substanţele organice complexe din substrat şi absorb produsele de hidroliză cu ajutorul hife-lor
Tipuri de ciuperci după nutriție
Saprofite
Parazite
Simbionți
Ciuperci saprofite
Se hrănesc cu substanţe organice moarte, jucând un rol important în circuitul substanțelor în natură: asigură mineralizarea resturi-lor organice, eliberând suprafața uscatului de cadavre şi de resturi vegetale şi com-pletând rezervele de săruri minerale din sol
Ciuperci parazite
Îşi duc viața pe/ în corpul altor organisme vii
Ciuperci simbiotice
Participă la formarea a două tipuri de for-me simbiotice: lichenii şi micoriza
Lichenii sunt o simbioză între alge şi ciuperci, prezentând un organism unic
Micoriza este o asociere între rădăcinile plantei și hifele ciupercilor: ciuperca obţine de la plantă substanţe organice, aprovizionând, la rândul său, planta cu vitamine, stimulatori de creştere
Înmulțirea ciupercilor
1. Asexuată (vegetativ, prin frag-mină în perioada de vegetaţie a ciupercii şi cu ajutorul sporilor)
2. Sexuată (la sfârşitul perioadei de vegetaţie sau după iernare)
Ciupercile participă la circuitul substanțelor în natură, la formarea humusului în sol
Rolul ciupercilor în activitatea economică
Drojdiile sunt utilizate pentru obţinerea alcoolului, vinului, berii, cvasului şi la prepararea pâinii, în scopuri curative şi ca supliment în hrana animalelor
Ciupercile cu pălărie sunt folosite pe larg în alimentație
Valoarea nutritivă a ciupercilor cu pălărie este similară cu cea a legumelor
Multe ciuperci sunt periculoase pentru sănătatea plantelor, animalelor şi omului
Filumuri reprezentative de ciuperci
Zigomicete
Ascomicete
Basidiomicete
Zigomicete
Miceliul format din hife neseptate, puternic ramificate
Sunt ciuperci saprofite, mai rar parazite, adaptate la viața pe uscat
Reprezentant tipic al zigomicetelor
Mucegaiul-alb (Mucor mucedo)
Ascomicete
Trăsătura distinctivă este asca - structură unicelulară formată in urma înmulţirii sexuate, care adăposteşte sporii, numiți ascospori
Hifele sunt septate
Majoritatea speciilor trăiesc saprofit pe plante ierboase şi lemnoase moarte, în sol, pe produse alimentare, pe medii bogate în glucide
Se întâlnesc şi paraziți ai plantelor, mai rar ai animalelor
Înmulțirea se poate realiza asexuat şi sexuat
Reprezentanți ai ascomicetelor
Drojdiile
Genurile Penicillium și Aspergillus (mucegaiuri)
Zbârciogul (Morschella conica)
Drojdii
Organisme unicelulare, saprofite, ce populează medii bogate în glucide, generând fermentația alcoolică
Se înmulţesc prin înmugurire, celulele formate rămânând unite între ele, iar în condiții nefavorabile - prin spori
Cea mai răspândită este drojdia-de-panificație (Saccharomyces cerevisiae), folosită în panificație și vinificație
Penicillium și Aspergillus
Cele mai răspândite mucegaiuri
La Penicillium conidioforul se termină cu o ramificație în formă de periuţă, iar la Aspergillus cu o umflătură în formă de capsulă
Majoritatea speciilor nu au înmulţire sexuată
Zbârciog
Ciupercă saprofită, comestibilă, ce creşte în păduri
Miceliul se dezvoltă în sol
Pălăria este zbârcită şi constă din asce alungite, dispuse perpendicular pe suprafaţă
Penicillium
Conidioforul se termină cu o ramificație în formă de periuţă
Aspergillus are o umflătură în formă de capsulă pe suprafața căreia sunt dislocate celule cilindrice scurte, de la care descind lanțuri de conidii
Majoritatea speciilor de mucegaiuri nu au înmulţire sexuată
Mucegaiuri patogene
Aspergillus fumigatus
Aspergillus flavus
Zbârciog
O ciupercă saprofită, comestibilă, ce creşte în păduri
Zbârciog
Miceliul se dezvoltă în sol
Pălăria este zbârcită şi constă din asce alungite, dispuse perpendicular pe suprafaţă
Bazidiomicete
Au miceliu pluricelular, cu hife binucleate
Pot fi parazite sau saprofite
Majoritatea speciilor saprofite au corp de fructificație diferențiat în pălărie şi picior
Pălăria adăposteşte bazidiile, organul unde se formează bazidiosporii
Se înmulţesc, în principal, vegetativ şi cu ajutorul bazidiosporilor
Bazidiomicete parazite ale plantelor
Rugini ale cerealelor
Tăciuni
Măluri
Bazidiomicete necomestibile
Hribul-dracului
Amanita-panterei
Buretele-viperei
Consumul ciupercilor necomestibile se soldează cu intoxicații grave
Licheni
Simbioză între miceliul ciupercii şi celulele de alge sau cianobacterii
Ciuperca asigură aprovizionarea cu apă şi săruri minerale, iar alga efectuează fotosinteza
Fixarea de substrat este asigurată de unele hife, numite rizine
Lichenii sunt răspândiți în toate zonele biogeografice, cu excepţia locurilor unde aerul conține o cantitate mare de funingine, acizi, hidrogen sulfurat şi alţi poluanți
Înmulțirea lichenilor
1. Vegetativ, cu ajutorul sorediilor sau a izidiilor
2. Sorediile sunt părţi mici din corpul lichenilor, constituite din una sau mai multe celule de alge înconjurate de hifele ciupercii
3. Izidiile au aceeaşi structură ca a sorediilor, deosebindu-se de acestea prin localizare: se dezvoltă pe suprafața crustei lichenului
Tipuri morfologice de licheni
Crustoşi
Foliacei
Fruticuloşi
Licheni crustoşi
Aspectul unor cruste ce aderă la substrat, fiind inseparabile
Regnul Plantele (Plantae)
Cuprinde circa 350 de mii de specii de organisme pluricelulare, apărute acum 500 de milioane de ani
Plantele
Celulele au perete celulozic dur, cu funcție de protecție, absorbție și transport al substanțelor
Mod autotrof de hrănire datorită prezenței clorofilei
Lipsă mobilitate, fiind fixate de substrat cu ajutorul rizoizilor sau rădăcinilor
Reacție la factorii de mediu prin intermediul tropismelor și nastiilor
Alternarea în ciclul vital a fazelor haploide (gametofitul) și diploide (sporofitul)
Cucerirea unor noi medii de viață cu ajutorul sporilor și semințelor